Claudia BOTA: Păienjenișul se țese

Păienjenișul se țese

 

Stelele răsar în tainica noapte,

Păienjenișul se țese în plinătate,

O carte adună cuvântul din lună,

Secerișul oferă a vieții cunună.

 

Unde sunt visele noastre uitate?

Pe ce traiectorie stau filele semnate,

Când scrumul stă pe portativul anilor,

Melodia e medicament al bolnavilor.

 

Foile îngălbenite și prăfuite sunt parafate,

Decrete ale unor generații cu vise spulberate,

Înclini și declini epoca generației în blugi,

Un salut dezmățat te lasă rece ca să nu fugi.

 

Ai mai vrea să redai sentimente trecute,

Într-o lume uitată-n taverne bogate

Care luau mințile copiilor devastați,

Că libertatea se vinde de cei mascați.

 

Și acum tanti ” Varvara” cască ochii și umblă,

Să adune clienții pentru a reporta o moarte civilă,

Însă jocul murdar e un puzzle necinstit și ordinar,

Istoria se rescrie în piețe printr-un falsificat dosar.

 

Ai mai vrea să prinzi o coadă bolnavă,

Rătăcind besmetic într-o gamă octavă,

Să învie părinții plecați din somn adunați,

Pentru a nu mai trăi într-o lume de turbați.

 

———————————

Claudia BOTA

August 2019

Lasă un răspuns