NOTRE DAME…
A fost odat-un vis
ce urcă printre secoli,
fantasticul Paris,
bijuteria lumii…
Se trece în cenușă
prin limbile de foc,
cu toată-a sa istorie,
o mare catedrală,
al lumii vechi simbol,
se surpă cu durere
turle, statui, cupole,
se-oprește o clipă lumea
și timpul chiar privește
uriașa prăbușire
ce rupe suflete cu gheara…
E luptă fără seamăn
cu demonii din foc
și toate par acum în van…
A stat timpul în loc
în catedrala Notre Dame…
Începe tânguirea fără nume,
se face-un pic târziu în lume…
—————————-
Laura OPARIUC
(sursa foto: Internet)
