Bunătatea
Bunătatea-și poartă straiul
Și discret îi este traiul!
N-are tobă să răsune
Pentru faptele din lume.
Unii cred că e prostie
Să dai cu mărinimie
Fără să aștepți răsplată
Pentr-o lacrimă vărsată…
Bunătatea este pâinea
Ce-a hrănit atâtea guri
Ea se-mparte cu blândețe
Nu cred c-ai putea s-o furi.
Bunătatea-i temelia
Pe care se-nalță podul,
Din caușul palmei ei
S-a umplut mereu năvodul.
Omul bun are de toate,
El din inimă împarte
Cu cât dă mai mult sporește
Și cu pace se hrănește…
Duhul Adevărului
Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!
Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!
