Se albesc ogoare, pomi și brazii toți
Rar mai ies vecinii seara pe la porți,
Lacul înghețat… tremură sub stele
Prinsă între rânduri privesc și la ele…

Un bătrân coboară noaptea pe un horn,
Toți copii noștrii sunt cuprinși de somn,
Moșul Ene șade lângă geana lor,
Cu povești frumoase scăldate de dor….

Dintr-un sac ce-i plin iese o păpușă,
Are nasul cârn și e jucăușă,
Un coșar își trage scara pe o parte,
De o treaptă șchioapă s-a lipit o carte…

Un soldat și-ndreaptă repede ținuta
Și în păși grăbiți scoate și reduta,
Toba încă bate simplu adunarea,
Sub o creangă verde au făcut cărarea…

Avionul roșu survolează casa
Decolează-n trombă, chiar unde e masa,
Când pe-o geană mică picură lumină
O mânuță caldă poate c-o să vină…

Sacul e golit Moșul grabnic pleacă
Poate pe la anul are să mai treacă
Daruri să aducă celor ce-l iubesc
Și-n colinde sfinte și de El vorbesc!

Când vuiește iarna, cerul se deșiră
În mii de steluțe, îngerii se miră
Crini-și ning petala albă peste noi
Clipa asta pură s-o luăm înapoi…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 18 decembrie, 2018

foto sursa intenet

Peste munți a pus căciula,
Toarsă dintr-un fir de nea
Să nu tremure în noapte
Că se -anunță vreme rea…

A îmbrăcat apoi câmpia,
În veșmânt alb luminos
Grâului ce-o să încoletească
Să îi fie de folos.

Sub un clar de lună plină
A trecut și peste lac,
Tremuratul să-i oprească
Așa …că l-a înghețat!

În brăduți a pus beteală
Albă și cu stele mii,
Bucuria să înflorească
Ca-n suflete de copii!

Țurțuri plânși ca de cristal
I-a prins strașnic chiar de case,
Serile când se strecoară
Să fie mai luminoase….

Vântului i-a spus să ducă
Vestea că se pregătește
Un decor în iarna asta
Ce-o să fie de poveste…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 15 decembrie, 2018

Clipele sărace au primit Lumină,
Ochii cei legați au fost unși cu tină,
Orbul s-a proptit de-o rază de soare,
Mâna Ta cea sfântă îi dă vindecare!

Uneori în cârje aleargă frumosul,
Strigă-n gura mare parcă, somnorosul,
Clipele-n risipă tăinuiesc dureri,
Tu dai vindecare și mă-ajuți să sper!

Clipe efemere îmi clădesc un soclu
Mă scutur de mine, eu, cel mediocru
Și-Ți dau slavă, Doamne, prin Cuvânt și faptă
Te rog să-mi întinzi mâna Ta cea dreaptă!

Clipele bogate ți le-aduc în dar,
Am trecut de mult, de al meu hotar
Mă dezbrac de scoarțe, una câte una
Și vin către Tine să-Ți sărut și mâna!

În genunchiul rugii am să fac popas,
Sufletul smerit parcă-a prins și glas
Scapă-mă de Mine și de tot ce-i rău
Pune strajă minții un înger de-al Tău!

Și alungă noaptea care mă tot strânge,
Ochiul fă-l să vadă inima cum plânge,
Odă bucuriei vreau mereu să-Ți cânt,
Slavă pentru toate, jertfa din Cuvânt!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 17 noiembrie, 2018

Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori
Şi la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie
Rândunele zgribulite stau sub streşini pitite
Moţăie şi tot visează că pe câmp e Vara trează…

În grădină margarete şi-au pus galbenul în plete
Sunt fragile şi cochete, dar au apă şi în ghete…
Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea,
Hornul caselor fumează că să ţină lumea trează!

Grâul bun a umplut sacul că să aibe şi săracul
Pita mare şi gustoasă să crească la el pe masă,
Calendarul rupe foi pentru vremurile noi,
Un noiembrie grăbit parcă-n în gară s-a oprit…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 27 octombrie, 2018

Noi suntem la poale, Tu ne-aştepţi în vârf,
Drumul este greu şi tare abrupt,
Trepte nevăzute se ivesc în zare
Le-a zidit Iubirea Ta izbăvitoare.

Inima şi mintea se unesc întruna,
Când pe coji de nucă așezăm minciuna
Şi-atunci se aprinde ruga-n miez de noapte,
Mai scăpăm de noi, doar prin bune fapte!

Răstignim păcatul şi-nviem în zori,
Ne petrecem paşii prin nori călători
Şi avem nădeje că într-o bună zi,
În Lumina Ta ne vom regăsi.

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 14 octombrie, 2018

Frumoasa mea Țară cu fruntea de aur,
Pământul tău reavăn ne este tezaur
Suntem tot mai singuri, feciorii ne pleacă
Fântâna de dor și lacrimi ne seacă…

Frumoasa mea Țară cu spice de grâu,
Tu ține aproape și binele-n frâu,
Părinții așteaptă își numără anii…
Să plece legați pe rând toți dușmanii!

Frumoasa mea Țară cu sfinți rugători
Alungă blestemul și aprigii nori,
Baladele acestea ne sunt încă-n glas
Credința și mila pe-aici au rămas.

Frumoasa mea Țară cu brumă pe pleoape
Adună-ți copii să-ți fie aproape
Aprinde și focul… în vatră e viu
Știu că se poate și nu-i prea târziu!

Bătrâna mea Țară ești încă frumoasă,
Mulți spun că-aici înseamnă Acasă,
Colindele noastre răzbat chiar prin lume
Pe buze străine rostit e-al tău nume!

Bătrâna mea Țară cu piept de aramă,
Pe umerii goi îți punem năframă
Să treci și prin viscol în iernile sure,
Frumosul din noi nu pot să ni-l fure!

Frumoasa mea Țară cu miere în glas
Aud ciocârlia când sunt în impas
Și mierla-n concerte prin crângul de dor
Aici m-am născut aici vreau să mor!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 7 octombrie, 2018