asfințit

 

Când aripile-ți or să se coboare
Ștergându-mi lacrima din atriul stâng,
Atunci  va fi prima zi de sărbatoare
Cântată pe acest pământ.
Atunci  îngenunchea-vor ploi și munți,
Vîntul își va ține suflarea
Iar fulgi de zâmbete mărunți
Topi-va de pe trupul nostru ceara.
Când soarele va adormi la răsărit
Și  fruntea-mi  îți va cuprinde fruntea
Vom ști că-n viețile în care am murit
A fost doar lupta de-a reface puntea
Ce ne va spala-n lumină și uitare
Continue reading „Călimara CuPrivighetori: Aripi frânte (poeme)” →

Motto:

“Cuvântul este doar materialul poeziei, culoarea numai materialul picturii, linia numai materialul desenului, sunetul numai materialul cântecului…
Un conţinut minunat, tainic şi revelat atrage după sine o formă minunată şi revelată.” 

(Nichita Stănescu)

 

 

exact așa…

Eu sunt exact așa
Așa cum mă vezi
Cu ochiul tău
Cu inima
Și aș putea fi exact așa
Cum se vrea schimbat
Gândul tău
Inima ta
Așa sunt
Exact așa ….

cercul

prin tine-am reuşit să rup cercul
ce-mi ţinea sternul strâns
şi plămânul de sub coastă
mereu supus
sub talpa lutului de plumb.
cu tine am aflat că cerul
este-al nimănui
Continue reading „Călimara CuPrivighetori: Taina cuvântului (poeme)” →

umbra timpului

 

M-am ascuns în umbra unui timp
Ce-și modifică amprenta-n fiecare seară
În care luna mică și domoală
Se-mparte-n patru în orice anotimp
Eu m-am născut sub pasul lunii
În transhumanța către viață
Atunci când fulgii își deapănă colindul
Atunci când gerul tot dezgheață
Răscolind simțiri în sânge
Clocotindu-le-n speranța, în iluzie și vis
Știi, într-o zi mi-am promis
Că din pasul umbrei mele
Mă voi naște o primăvară
Într-o floare de cireș, cu șoaptele pe ales
Și-am să-ți cânt la tâmplă iară
Doar așa, să-ți mulțumesc
Că mi-ai limpezit în cordu-ți
Continue reading „Călimara CuPrivighetori: Poesis” →