Orbecăim prin viață…

Orfani, fără iubire, orbecăim prin viață
cu pași grăbiți spre moarte
ne îndreptăm privirea spre frunzele coapte
ce tremură sub umbre în freamătul din șoapte
un cântec se aude pe ramuri
e secetă în gânduri
pământul se usucă sub casa părintească
e frig și bate crivățul în neamul românesc
îndepărtându-ne de vatra strămoșească
privim cum florile îngheață la fereastră
cu degetele însângerate pe cruce.
Culorile s-au scurs pe caldarâm, pe față
incepem să jucăm în altă viață
plină de măști, cusută la gură
aruncată în valuri
se zbate, se agită, izbindu-se de maluri
orfani, fără iubire, orbecăim prin viață.

———————————-

Anca-Maria DAVID

scrijelind pe pământ cuvinte care plâng
fotografiez în fugă, pe furiș
viața atârnată de vânt
ce se plimbă în gând
ascuns în cuvânt
lăsat pe pământ
învelit în veșmânt
semănat sub un pom
înflorit într-o primăvară
uscat într-o toamnă
înghețat într-o iarnă.

Suntem muritori!

Iubirea se retrage-n ninsori,
Ninge cu tăceri peste noi,
Închiriem zâmbete în piețele de flori
Și zâmbim pentru o vară cu ploi.

E ură în lume

E ură în lume, plânge o mamă,
un fiu ce-și caută nume,
o soră trage oblonul
să intre lumina din umbră,
un tată strânge cureaua să-și vadă
copiii crescând printre nori,
cu visele înfipte-n culori,
gustând din parfumul cu flori.
Mă doare, te doare, ne doare,
crește răutatea în izvoare,
ne jignim, ne îmbrâncim și nu ne oprim,
nici frâna de mână n-o stăpânim.
Aruncăm cu noroi, murdărind tot ce-i bun,
rămânând în urmă doar scrum,
se destramă valori lăsate pe drum,
călcate-n picioare, pierdute în fum,
nu mai credem în noi, ne-am pierdut în decor,
am renunțat la iubire pentru un pumn de cenușă
ce ne atrage într-o lume plină de ziduri,
zdrobind tot ce-i sfânt într-o mie de cioburi,
transformându-ne-n roboți fără suflet
ne întrebăm cine suntem și încotro
alergăm sub o mie de gânduri.

———————————-

Anca-Maria DAVID

Se scurge viața…

Se scurge viața printre degete,
curge durerea în valuri,
cad clipele-n paharul amar,
îmi plec genunchii cu fața plină de lacrimi
și mă apropii cu umilință de Iisus răstignit pe cruce
în Săptămâna Mare, cu inima zdrobită de piroane.
Fruntea e plină de răni,
cununa de spini apasă mănunchiul de crini,
răstignit, scuipat, străpuns cu lancea,
Iisus ne iubește necondiționat.
El ne cheamă la Înviere,
ne așteaptă pe drumul crucii,
să deschidem fereastra inimii,
Să intre Lumina, Calea, Adevărul și Viața.

———————————-

Anca-Maria DAVID

25 aprilie 2019

Imagine Internet

O lume în cădere

O pată de culoare
uscată-n resemnare,
o rugă la icoană,
speranță și prigoană.

ÎN OCHII TĂI

În ochii tăi se scutură o floare,
O ploaie caldă de vară,
Un vis legănat în privire,
Aruncat într-o poveste de seară.

PRIVESC ÎN JUR

Privesc în jur și văd multă tristețe,
Cu ochii înecați în lacrimi, curge durerea pe fețe,
Văd chipuri palide ce și-au pierdut strălucirea,
Oamenii nu mai zâmbesc, nu își exprimă bucuria.