Mă simt alt om, cum nu am fost vreodată,
pentru că-n mine zburdă mândrii cerbi
care-au păscut iubire-adevărată
în pajiştile codrilor superbi.

Şi chiar de ninge-n mine şi e iarnă,
în suflet port o primăvară ce
a început de-un timp nu fulgi să cearnă,
ci mici petale-n care viaţă e.

Nu mai mi-e frig, nu tremur în derută,
fiindcă-n suflet bunul Dumnezeu
îmi mângâie duios şi îmi sărută
destinul ce-a crezut în El mereu.

————————————–

Anatol COVALI

București

12 ianuarie 2019

Durere…Ştiu că-ţi este dor
să umbli-n mine cu-a ta haită,
dar de când prin speranţe zbor
nimic în mine nu se vaită.

Regrete…În zadar aţi vrea
să vă-nsoţesc în lumea voastră.
Am uitat tot ce-n viaţa mea
avea ca spaţiu doar o glastră.

Trăiesc intens. Trăiesc plenar,
având speranţe, perspectivă
şi nicio lacrimă măcar
nu poate să-mi mai stea-mpotrivă.

————————————–

Anatol COVALI

București

11 ianuarie 2019

Parcă-a fost ieri…Atâta tinereţe
aveam în noi şi nu ştiam că-avem,
căci viaţa nu-nceta să ne răsfeţe
ştiind că dobândim ceea ce vrem.

Parcă-a fost ieri…Visam şi-atât. Şi-ndată
orişice vis se-ndeplinea pe loc.
Nimic nu reuşea să ne abată
din drumul hărăzit să-aibă noroc.

Parcă-a fost ieri…Şi parcă azi la fel e,
căci nimeni şi nimic nu ne-a învins,
iar gândurile poartă încă-n ele
aceleaşi sentimente de nestins.

————————————–

Anatol COVALI

București

10 ianuarie 2019

Ce minunat e să-ţi dai seama
că inima ce-ţi bate-n piept
n-a cunoscut ce-nseamnă teama
şi n-a gândit nicicând nedrept.

Ce minunat este ca-n minte
să ai un freamăt de idei
care se lăfăie-n cuvinte
şi vieţii tale-îi sunt temei.

Ce minunat e să n-ai tracuri,
şi ne-ncetat să crezi, să speri
că îndoielile sunt fleacuri,
pe când speranţele-s puteri.

————————————–

Anatol COVALI

București

9 ianuarie 2019

Am gonit din mine orice îndoieli
şi-s convins că totu-i cu putinţă,
dacă în regrete nervii sunt rebeli
şi-mi aprind mari ruguri în fiinţă.

Ştiu că viitorul o să fie greu,
însă sunt convins că am puterea
să înving în mine şi în jur mereu
chinul,disperarea şi durerea.

Chiar dacă-o să fie câte-un mic impas,
neclintit voi merge înainte
ferm convins că timpul ce mi-a mai rămas
va dori să ardă în cuvinte.

————————————–

Anatol COVALI

București

8 ianuarie 2019

Nu mă-ndoiesc, căci sufletul îmi spune
că n-am să calc pe-alăturea nicicând
şi am să-ndeplinesc ce-mi voi propune
pentru că el e-n fiecare gând.

Nu mă-ndoiesc. Eu cred clipă de clipă
că prin regrete n-am să rătăcesc
fiindcă de tot ce am nu fac risipă
şi dau cu bucurie şi firesc.

Nu mă-ndoiesc. Simt că numai iubire
e-n inima ce bate-n al meu piept,
convins fiind că în a ei gândire
se află tot ce-aştept şi nu aştept.

————————————–

Anatol COVALI

București

7 ianuarie 2019

Viaţa ta Sfinte Ioane
a avut un singur crez,
să cureţe prin Botez
decăderile umane.

Viaţa ta a fost făclia
care-arzând a luminat
drumul drept şi-adevărat
pe care-a venit Mesia.

Viaţa ta, de jertfă plină,
a avut un singur sens:
întunericul imens
să îl spele cu lumină.

Viaţa ta mă luminează
preamărite prooroc
şi-al iubirii tale foc
îmi ţine credinţa trează.

Viaţă dă-mi din a ta viaţă,
strigă în al meu pustiu
şi învaţă-mă să fiu
demn de-a te privi în faţă.

————————————–

Anatol COVALI

București

7 ianuarie 2019

şi când mâna mi-o vei strânge,
ai să fii iradiată
de iubirea necurmată,
căci nici moartea n-o va-nfrânge.

Să mă porţi în amintire.
Am să mă întorc în lume
numai pentru tine-anume,
să te mângâi cu iubire.

Voi veghea ca-n a ta fire
să nu fie frig şi brume,
viaţa ta să se consume
în extaz şi bucurie.

N-am să port în ochi regrete,
ci o dragoste imensă
care-a fost mereu intensă
şi pe suflet e pecete.

Voi avea trăiri concrete,
şi iubirea-mi va fi densă,
o târzie recompensă
pentru când am fost scaiete.

Dacă pleci, voi fi tăcere
de cumplită suferinţă.
Îmi vor arde în fiinţă
mii de ruguri de durere.

Te voi căuta prin sfere
cu sălbatică dorinţă,
plămădind în năzuinţă
fericita revedere.

————————————–

Anatol COVALI

București

6 ianuarie 2019

când scutur merii
şi-mi mângâi zorii
şi-am în podgorii
struguri puzderii.

Dulce femeie
a vieţii mele
plină de stele
şi curcubeie,

de căi lactee,
de viorele
şi rândunele
printre-alizee!

Ce fericire
c-ai fost menită
să-mi fii iubită
şi-a ta iubire

să îmi inspire
viaţa rănită,
dar plămădită
de împlinire!

Eşti încă-amiază
chiar dacă-s seară.
Viaţa-mi te ară
şi rod visează.

Iarnă de groază
poate s-apară
cât primăvară
e-n a ta oază.

————————————–

Anatol COVALI

București

5 ianuarie 2019

Râde-a mea ceată
nerăbdătoare
de-o debarcare
nemaisperată.

Vântul ce-adie
a ţărm miroase,
păduri stufoase
să vin mă-mbie.

În nostalgie-i
foşnet de coase
prin lanuri grase
de bucurie.

Ce farmec poartă-n
ea regăsirea!
Să-ţi vezi iubirea
crezută moartă,

să simţi că-ţi iartă
brusc rătăcirea
şi că-amintirea
nu te mai ceartă!

Sufletul cântă
când de pe faţă
lacrimi de gheaţă
surâsul zvântă.

Tristeţea-nfrântă
să râdă-nvaţă
când către viaţă
nava-mi se-avântă.

————————————–

Anatol COVALI

București

4 ianuarie 2019