Orice vis se-nfăptuieşte dacă
are-n el credinţa noastră, care
ştie cum în zbor să îl prefacă
pentru a străbate orice zare.

Să eviţi mereu orice răscruce
cu poteci sau drumuri ce se-nfundă
în golgota, pe a cărei cruce
viaţa poate deveni secundă.

Speră, crede, nu face greşeala
de a şovăi măcar o vreme.
Râzi când te cuprinde îndoiala
şi nicicând de nimeni nu te teme.

————————————–

Anatol COVALI

București

15 mai 2019

Din clipa-n care a intrat sunt altul.
Nu merg, ci zbor. Surâd în loc să plâng.
Spre tinereţea mea am făcut saltul
şi-acum cu duioşie-n braţe-o strâng.

Din iarnă m-am trezit în primăvară.
Mă simt înmiresmat de mii de flori.
Păsări cântând pe lângă mine zboară
şi o lumină lină-îmi dă fiori.

Sunt tot ce-n viaţa mea n-am fost vreodată.
Totul îmi pare simplu şi firesc.
Am înainte-o cale neumblată
pe care-ncerc ca altfel să păşesc.

————————————–

Anatol COVALI

București

14 mai 2019

Ce-a fost ? Am fost aproape de deplin
şi totuşi ne-mplinirile există,
căci una e ce scrie în destin
şi altceva,fără să vreau, persistă.

Ce este ? Nu îmi place să insist
asupra unor clipe trecătoare,
când sufăr, când mă bucur sau sunt trist
că este ceaţă-n fiecare zare.

Ce va urma ? Nu ştiu şi nu cutez
să îmi închipui ce-ar putea să fie.
Până atunci trăiesc. Sper şi creez
şi-s băntuit de-o tristă bucurie !

————————————–

Anatol COVALI

București

12 mai 2019

E primăvară în a mea fiinţă
şi parcă sunt de nerecunoscut
de când trăiesc o nouă biruinţă
prin repetarea altui început.

Şi parcă iarna mea este mai blândă,
nu-s viscole şi nu mai este ger,
lupii cei cruzi nu îi mai văd la pândă
şi niciun nor nu mai zăresc pe cer.

Un aer proaspăt sorb cu încântare
şi o lumină lină e în jur ,
pe care-o simt ca o purificare
ce îmi preschimbă totul în azur.

————————————–

Anatol COVALI

București

11 mai 2019

Şi dacă îmi sunt cunoscute
acele locuri, ce vă pasă
că doar de mine sunt ştiute
şi-n care-mi pare că-s acasă ?

Sunt printre voi numai o parte
din cel ce-am fost întotdeauna,
unul aici, altul departe
şi care-a biruit furtuna

ce m-a udat până la piele
şi-a bântuit pe orice mare
pluteau corăbiile mele
întotdeauna-nvingătoare !

————————————–

Anatol COVALI

București

10 mai 2019

Şi am simţit deodată că-nmuguresc superb,
că viaţa ce de mine voia să se despartă,
mi-a dăruit cuvinte, zicând să le dezmierd,
nerenunţând o clipă din ele să fac artă.

Privesc cu încântare cum tot ce e în jur
a prins să-ntinerească sub splendida lumină
în care tot ce este e fără de cusur,
căci este mângâiată de dragostea divină.

Simt că renaşte-n mine frumosul anotimp
în care a mea viaţă şi-a început menirea,
de când Desăvârşirea mi-a dăruit un timp
ca risipind iubire, să-mbogăţesc Iubirea.

————————————–

Anatol COVALI

București

9 mai 2019

Când te privesc nu-mi pasă că în mine
sunt viscole,e ger şi cresc nămeţi.
Surâsul tău îmi face-atât de bine,
de parcă aş trăi în două vieţi.

Abia aştept să îţi admir splendoarea
desfăşurată-n magice culori,
care-mi trezesc la viaţă hibernarea
şi îmi preschimbă nopţile în zori.

Bine-ai venit iubito ! Frumuseţea,
ce luminează chipul tău virgin,
revarsă şi în mine tinereţea
pe care-o risipeşti în jur, din plin.

————————————–

Anatol COVALI

București

8 mai 2019

Ai fost din plin ce mi-am dorit, ce am visat
să mi se dea de către viaţa mea ciudată,
care adesea pe coclauri m-a purtat
şi a mai pus pe împlinire câte-o pată.

Acum trăiesc şi împăcat şi fericit
uitând c-a fost, din când în când, câte-o durere.
Port în privire numai zâmbetu-ţi iubit
trăind intens miraculoasa-ţi mângâiere.

Şi înţeleg că n-ai venit deloc târziu,
c-ai apărut la timp în chip de armonie,
că tot ce-am fost şi ce pe lume-am să mai fiu
se datorează mie însumi, dar şi ţie !

————————————–

Anatol COVALI

București

7 mai 2019

Îmi pare rău că n-am surâs mereu
şi nu le-am dat cu tifla la şicane,
care m-au vrut împotmolit în greu
şi şfichiuit de crude uragane.

Încerc acum să râd sau să zâmbesc
oricărei clipe care mă străpunge
şi mie însumi tandru să-mi şoptesc:
E vremea să te schimbi complet. Ajunge !

Îmi trebuie-o fărâmă de curaj.
Să fiu convins că totul e posibil,
dacă în loc de-un nefiresc picaj
voi reuşi să zbor prin incredibil !

————————————–

Anatol COVALI

București

4 mai 2019

Am gonit din mine orice îndoieli
şi-s convins că totu-i cu putinţă,
dacă în regrete nervii sunt rebeli
şi-mi aprind mari ruguri în fiinţă.

Ştiu că viitorul o să fie greu,
însă sunt convins că am puterea
să înving în mine şi în jur mereu
chinul, disperarea şi durerea.

Chiar dacă-o să fie câte-un mic impas,
neclintit voi merge înainte
ferm convins că timpul ce mi-a mai rămas
va dori să ardă în cuvinte.

————————————–

Anatol COVALI

București

5 mai 2019