Eşti frunză în cădere şi zbor,
În lacrimi sângerii, sărate,
În dansul ei îmi eşti fior,
În suspine şi dulci şoapte

Eşti picătura apei din ploi,
Reflexia luminii peste ape,
Podul dragostei dintre noi.
Simfonia de culori pe clape.

Umbra ta şi umbra mea,
Un penel şi o poezie-n ramă,
Tablou ce străbate vremea
În culori de miere şi aramă

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Vântul şuieră melodie tristă,
Prin copacii de frunze goliți,
Toamna dirijează ca o artistă,
Norii-s la ora de dans şcoliți

Păsările au fugit de prea frig
Urşii au intrat la hibernare,
Eu prin amintiri te văd şi strig
Prin a clipelor dragi depănare

E toamna pe rime şi cuvinte
Frunzele arămite tremură, cad
Gândul scrie poezia cuminte,
Pe fila cărții cu miros de brad

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Toamnă, acoperă-mi dorul
Cu ruginiul frunzelor tale,
Spală cu picături din norul
Urmele din nisipul moale

Mă tem că am să te caut
În urma paşilor să te găsesc,
Sub soarele toamnei plăcut,
Şi-n copacii ce desfrunzesc

Toamnă ce vii călare pe vânt,
Adă-mi amintirile frumoase,
Opreşte-mi clipa într-un cuvânt,
Să te scriu în poeme duioase

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Plâng cu lacrimi de dor pereții,
Coboară fulgere, lumini din nori
Vin să-mi scrie pe ziduri poeții,
Când se umple călimara cu flori

Caii verzi aleargă strivind macii,
Întrecându-se la margine de zid,
Sânge curge din petalele roşii,
Violaceul coboară din ploi în vid

Muza din perete îndeamnă poeții
Cu vopsele să şteargă visele urâte,
Să-nfrâneze caii asudați şi vineții,
Prin poeme din rugăciuni izvorâte

Deschid fereastra să simt ploaia,
Vântul pereții umezi să-i usuce,
Să-mi curețe de himere odaia,
Să-mi rămână poezia şi-o cruce

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

18 octombrie, 2018

Mi-e drag de tine toamnă,
De strugurii albi şi rozalii,
Gutuia catifelată, galbenă,
Gustul duce de mere roşii

Mi-e drag de tine toamnă,
De prunele vineții, brumării,
Aroma vinului de căpşună,
Băut cu pastramă-n mustării

Mi-e drag de tine toamnă
Când aduci castane coapte,
Dovleci graşi prin gradină,
Nuci în murmurate șoapte

Mi-e drag de tine toamnă
De parfumul crizantemelor,
Ce la dragoste te-ndeamnă
În ploaia arămie a frunzelor

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

12 octombrie, 2018

Spune-mi toamnă unde se duc
Macii roşii, albastrele cicorele,
Aromatele tale frunzele de nuc,
Trilurile de privighetori şi mierle

Vântul urcă-n Rai greierii să cânte
Galbenul gutuii scrie-n rime poem
Merii ne ispitesc cu fructe sfinte
Tufănelele înalță un cântec boem

Strugurii copți pocnesc în teasc,
Sub tălpile fecioarelor, de placere
Aşa, licorile îmbătătoare se nasc,
Să fie băute în urale la petrecere

Pe altarul toamnei acuzate de magie,
Din Oraşul cu salcâmi,frunzele pălesc
Vântul le valsează plin de nostalgie,
Şi peste gândurile noastre năvălesc

Greierii, brotacii, artişti tomnatici,
Răguşiți au tăcut, pitiți prin umbră,
Cocorii au plecat zgribuliți şi apatici,
Totul e cuprins de o linişte sumbră

A trecut vara ca nisipul în clepsidră,
Nuferii-s acum prafuri urcate la stele,
Salcia se plânge la luna cea mândră,
Că florile s-au uscat şi-au pierit şi ele

Peste misterioasa Dunare albastră,
Frunzele purtate de vânt se-ating,
Într-o simfonie de Strauss măiastră,
Toate supărările, în fluviu se sting

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Octombrie, 2018

Poezia-i sânge clocotind
Temeri şi dorințe,
Zâmbet şi speranță,
Zbor spre înălțimi
Cuvinte-n rime pe o hârtie
Călimari umplute cu flori
Simfonii pe strune de viori,
Picuri de rouă si nori
Praf de stele şi sori

Poezia-i scufundare
În lagune albastre,
E vuiet si valuri,
Nufăr alb ieşit din mâluri,
Petale de albi trandafiri,
Peste vise şi doruri
E împreunare de inimi,
Pe câmpuri de roşii maci
În triluri de privighetori

Poezia înseamnă lacrimi fierbinți
De dor mistuitor, de tristețe
De jale, de bucurie,
De fericire, de împlinire
Poezia este aleasa
A lumii crăiasă
Lângă muzică, pictură
Este minunată ARTĂ

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

15 octombrie, 2018

Cade frunza-n cercuri
Toamna-mi croşetează
Cu rupte, uscate ramuri
Dantelă pe ape brodează

Sălciile plâng peste unde
Păsările plecat-au departe
Nufărul sămânța-şi împarte
În adânc, în mâluri fecunde

Cerul şi-a pictat tristețea,
Oglindindu-şi în ape rugina
Potolind de frumos setea
În reflexia apei cu lumina

Toamna te-a facut de mine să uiți,
Dar marea noastră o mai ții minte,
Ştii malul surpat al macilor rătăciți
Şi luna ce ne veghea cuminte?

Ştii ultimul sărut pe țărmul mării,
Când sufletul mi s-a rupt în două?
Una a rămas la tine pe plaja amintirii,
Cealaltă te caută într-o lume nouă

Am trimis pescăruşii să-ntrebe
Dacă mai ştii marea şi digul,
Dacă nu te-ai rătacit prin vorbe,
Sau iubirea nu ți-a răcit-o frigul

Te rog aminteşte-ți unde e marea,
Eu chiar şi-n toamna rece te aştept,
Scrutez neclintită, zi şi noapte zarea,
La țărm, iubirea am sa-ți redeştept

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

14 octombrie, 2018

Aş vrea să rămân în toamnă,
Căci mie, de ce îmi este dat,
Să plec cu sufletul neîmpăcat,
Să mă smulg din vraja mării
Să mă lupt cu frigul iernii,
Când încă mă simt iubită
Si de tine toamnă răsfățată
Aş vrea sa rămân în toamnă
Să mă bucur de ale tale roade
De clipele de iubire, calde

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

6 octombrie, 2018

Pădure,tu mi-ai lăsat testament,
Vioara, cel mai prețios instrument,
Când o asculți ştii ce-i fericirea,
Căci, ea-ți sădeşte-n suflet iubirea

Cântă lemnul tău în a mea vioară,
Vibrează pădurea în a ei cutioară
Suspină bradul, carpenul, paltinul
În muzica esențelor tale e divinul

Ce suflet negru, rău te-a doborât,
Muntele acum e golaş, posomorât,
Nici pasarea nu o mai auzi cântând
Animalele nu te mai sperie, urlând

Vioara suspină după tine, pădure,
Muzica ta, câtă durere să-ndure?
Înalță la Dumnezeu o rugă fierbinte
Să-i redea românului pădurile sfinte

–––––––––––

Alexandra GĂLUȘCĂ

3 octombrie, 2018

Imagine – sursă internet