Al.Florin Țene (Născut la 13 iunie 1942, Drăgășani, județul Vâlcea, România ), pe numele adevărat Țene Florinel Sandu, este poet, prozator, dramaturg, eseist, critic literar, de artă și promotor cultural.

Este fiul lui Ion Țene contabil, din Furculești, jud.Teleorman și al Ecaterinei Roșianu din comuna Roșiile, județul Vâlcea.

Școala primară o urmează la Drăgășani. Absolvă Liceul Teoretic din Drăgășani 1960 și urmează cursurile Școlii Tehnice Tipografice de 3 ani, din București, secția Tehnoredactare și Tipar înalt. Debutează în TRIBUNA în anul 1960, luna mai.

Urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic de 3 ani din Baia Mare 1963-66, și de istorie la Târgu Mureș, 1966-1970. La Baia Mare ca student  înființează Cenaclul NORD în cadrul Biblioteci Regionale.

Termină cursurile postuniversitare de economie aplicată, în 1979 și cursurile de Integrare Europeană la Bruxelles în anul 1999.

După absolvirea facultății, lucrează ca profesor în comuna Tarna Mare din regiunea Maramureș.

În 1964 devine redactor al Stației de Radioficare Drăgășani, în emisiunile căreia difuzează reportaje și lucrări literare ale scriitorilor drăgășeneni: prof. Emil Istocescu, Dumitru Constantin, Dumitru Velea, părintele Bălașa, N. Cochinescu, Virgil Mazilescu, Titina Nica Țene, dar și vâlcenii, Doru Moțoc, Traian D. Lungu, Ion Lazăr, Gh. Diaconu, Costea Marinoiu, George Țărnea, Lucian Avramescu etc.

În perioada 1965-2004 ocupă diferite funcții economice în Drăgășani și Cluj-Napoca. În 1959 înființează, pe lângă Casa de Cultură din Drăgășani, Cenaclul literar „Gib I. Mihăescu” care funcționează și astăzi. La ședințele acestui cenaclu au participat poetul Virgil Mazilescu, pe atunci elev la liceul din Drăgășani, viitorul prim-ministru Radu Vasile, Nicolae Cochinescu, procuror pe atunci în Drăgășani, azi fost membru în Curtea Supremă de Justiție. Pe când era student la Baia Mare a înființat împreună cu poetul Vasile Radu Ghenceanu și pictorul Mihai Oros „Cenaclul Literar Nord” (1963). A înființat Cenaclul „Vasile Sav” (2004), „Artur Silvestri” (2006), „Radu Stanca” (2014), ce funcționează în cadrul Ligii Scriitorilor.

În perioada 1970-1971 lucrează ca redactor la ziarul de șantier „Lumina de pe Lotru” ce apărea pe șantierul hidro-energetic de la Voineasa. A fost redactor și la „Curierul Primăriei Cluj-Napoca” și la revista „Cetatea Culturală”, inclusiv la „Confluențe românești”.

Debutează cu poezie în 1959 în revista Tribuna, pe când era elev în clasa XI-a. Debutează editorial în 1974 cu volumul de versuri „Ochi deschis”, editura Litera, București. În 1979 îi apare al doilea volum de versuri „Fuga Statuilor”, editura Litera, București. Este tradus în limbile sârbă, engleză, coreeană, rusă, franceză, italiană, japoneză.

Publică poezie, articole, critică literară și eseuri în revistele: Luceafărul, Gazeta Literară, România Literară, Argeș, Secera și Ciocanul, Orizont, Înainte, Scrisul Bănățean, Iașul Literar, Convorbiri Literare, Confluențe, Cronica, Ramuri, Mozaic, Agora Literară, Poezia, Cetatea Culturală, Ardealul Literar, Curierul Primăriei Cluj, Flagrant, Poștașul, Familia, Literatorul, Contemporanul, Orient Latin, Heliopolis, Rusidava Culturală, Poezia, Oglinda literară, Esteu, Columna, Citadela, Aurora, Al cincilea anotimp, Pietrele Doamnei, Climate Literare, Singur, Viața de pretutindeni, Radix (Belgia), România VIP (Dallas, Texas), Iosif Vulcan (Australia), Confluențe literare, SUA, Armonii Culturale, Rostirea Românească, Steaua, Tribuna, Dokiana, Semne, Lettres Europeennes, Cuvânt Torăcean, Viața Socială, Munca, Unitatea Națională, Adevărul de Cluj, Făclia, Cuget Liber, Radio București, TVR, Radio Craiova, Radio Cluj, Confluențe, Poștașul, Tibiscus, Meandre, Cuvântul Liber, Răsunetul, Curierul de Vâlcea, Scurt circuit oltean, Dobrogea culturală, Moldova culturală, Cetatea lui Bucur, Constelații diamantine, Memoria slovelor, Candela (Canada), Regatul cuvântului, Făclia, Glas creștin, Citadela, Itaca (Dublin), Pagini Românești în Noua Zeelandă, MIORIȚA (SUA), Clujul Liber, Napoca News, Confluențe Românești, Basarabia literară, Semănătorul, Observatorul din Toronto, Caietele Columna, Salonul Literar, Răsunetul, Academia de Poezie, Artă și Literatură, Caietele Columna, Revista ZEIT, APOLON, ONIX, Creator, Freamăt, Heliopolis, AG pe rime, Destine contemporane din Canada, Rotonda Valahă, Napoca News, Creator, Apolon, Observatorul din Canada, Făclia, în publicații din Gabon-Africa, revista Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Porțile Nordului, Literaturitate, Negru pe Alb-castelul cuvintelor-, Luceafărul, Feed Back, Ardealul literar și artistic, Sintagme literare, Literatura, Unirea(Viena), Radio Unirea (Viena), Parnas XXI, Observatorul din Toronto, Cuvântul argeșean, Litera 13, Orizonturi mureșene, Surâsul Bucovinei, Bogdania, Bucium, Luceafărul, Gorjanul, Așii României, ASLRQ-Canada, Așii României, Națiunea, Destine literare-Canada, și Curierul Național, Cultura vâlceană, Armonii culturale , Povestea Vorbei, Luceafărul de seară, Saeculum Bucureștul literar și artistic, Neamul Românesc, Jurnalul Israelian, Magazin critic, Contact international, Povestea vorbii, Cultura vâlceană, eCreator, Mirajul Oltului, Curierul Național, Națiunea, Luceafărul de la Botoșani, Clipa literar-artistică ș.a.

În 1964 se căsătorește cu poeta Titina Nica-Țene, din comuna Șușani, jud. Vâlcea. Are doi băieți: Florin, specialist în imagine de televiziune și Ionuț, doctor în istorie și master în drept, istoric, poet și scriitor, fondatorul ziarului „Napoca News”, cu 20 cărți publicate.

Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Este membru al Academiei Americano-Română de Știință și Artă (A.R.A.), din anul 2011, iar din anul 2014 este membru plin.

Este membru al Asociației Scriitorilor Români din Canada.

Este membru al Societății Regale a Scriitorilor Români și Belgieni.

Este Președintele național al Ligii Scriitorilor Români, care are 1000 de membrii, scriitori din țară și  diasporă.

A fost membru al International Multidisciplinary Scientific Congress organizat de Universitatea Titu Maiorescu

Este un pasionat filatelist și numismat, având o bogată colecție din aceste domenii.

În anul 2011 a primit DIPLOMA DE EXCELENȚĂ din partea Senatului Universității de Vest „Vasile Goldiș”, din Arad, pentru întreaga operă și activitatea dusă pentru promovarea literaturii române. Tot în acest an a primit premiul OPERA OMNIA din partea academicianului Gh.Păun la Festivalul de Literatură de la Domnești.

Liga Scriitorilor Români îi acordă în anul 2012 MEDALIA „VIRTUTEA LITERARĂ”, pentru strălucita sa creație literară și pentru promovarea culturii române în țară și străinătate. În 1915 a primit Marele Premiu pentru presă scrisă din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

În ianuarie 2012 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Filologie și Fundația „Vasile Pogor” din Iași îi acordă DIPLOMA la Festivalul Internațional Eminescu pentru lucrarea „Norocul limbii române: Eminescu”.

Urmare faptului că Al. Florin Țene a oglindit în opera sa și viața și activitatea oamenilor de pe Valea Jiului, Sindicatul Liber al E.M. Paroșeni i-a oferit cel mai înalt ORDIN MINERESC „SFÂNTA VARVARA”, în luna mai 2012. A primit Medalii și Trofee de la diferite foruri culturale din județele Gorj, Hunedoara, Vâlcea, Bistrița, Cluj, Timișoara și Iași.

Folosește pseudonimele: Al. Roșianu, Florin Roșianu, Florin Drăgășenescu.

În 1997 primește o bursă de studii la Bruxelles, în structurile Uniunii Europene, unde i se oferă diploma de „Jurnalist European”.

A primit Marele Premiu al Asociației Jurnaliștilor Români de Pretutindeni cu articolul “Memoria inimii “, 2019.În anul 2020 a primit de la UZPR premiul ACTA NON VERBA pentru presa online pe anul 2019.

În anul 2020 a fost făcut Membru de Onaore al revistei Expresiei Ideii și Cetățean de Onoare al orașului Onești.

În 2021 a primit Premiul international LOJA POETICĂ DE ARGINT la Festivalul literar-cultural SLAVĂ ȚIE; CUZA DOMN! organizat de Asociația mWORK TOGETHER din Italia.

În anul 2021 a primit premiul international CORONA din Italia pentru proză.

A primit Diploma de recunoștiință de la Destine literare pentru activitatea de promovarea literaturii române pe meridianele lumii.

În total, Al.Florin Țene a primit 178 de  Diplome, Distincții, Titluri și medalii din partea a numeroase instituții de cultură, învățământ și reviste.

Încă din adolescență este un pasionat filatelist, numismat și colecționar de tabluri, având o colecție de invidiat din toate acestea.                               

În Italia poetului Al.Florin Țene i s-a atribut titlul de “Cavaler al Poeziei“ După primirea Dplomelor “Loja poetică de aur “ și “Loja poetică de argint “ de către poetul, prozatorul, eseistul și critical de artă Al.Florin Țene, membru UZPR,, din partea Asociației italiene “ Work together“ în cadrul Galei Poeziei “Șapte inimi România “, festival literar-cultural coordonat de director Lhana Roma-Nova, pentru magia creației literare și promovarea culturii românești, iată că scriitorul clujean a primit din partea aceleiaș organizații italiene Distincția”Cavaler al Poeziei “, semn de prețuire pentru întreaga activitate a scriitorului, promotorului cultural și ctitor de reviste,  cenacluri și instituții culturale Al.Florin Țene, în domeniul creației poetice și pentru promovarea culturii române pe mapamond.

În septembrie 2006, a înființat „Liga Scriitorilor din România”, devenind președintele executiv al acestei organizații profesionale care are 34 de filiale în țară și 12 în străinătate și care editează 18 reviste în care se promovează literatura română autentică.

Este fondatorul revistelor: „Lumina de pe Lotru” (1970): „Agora Literară” (1996), „Regatul Cuvintelor”, „Constelații diamantine”, „Scurt circuit oltean”, „Memoria Slovelor”, Dobrogea Literară”, „Freamăt”, „Moldova literară”, „Cetatea lui Bucur”, „Sfera ionică”, Suflet nou etc.

În 2016 primește din partea Primăriei municipiului Bistrița CERTIFICATE of EXCELLENCE și Medalia LIVIU REBREANU pentru activitatea de promovare a scriitorului Liviu Rebreanu și a altor scriitori din literatura română. De Ziua Culturii Române din anul 2017 a primit Medalia omagială ZIUA CULTURII ROMÂNE – 15 ianuarie și Certificate of Excellence.

I-a fost acordată Medalia Laureaților Culturii Ieșene în anul 2019. A luat premiul întâi la concursul de jurnalism 2019 organizat de Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni cu articolu Memoria inimii.

Ține conferințe despre scriitori români, scriitorilor din Canada, U.S.A. Franța, Australia, Germania, Austria, România etc, prin internet, în cadrul cenaclului din Canada Destine Literare, condus de Alexandru Cetățeanu.

În prezent este directorul revistei „Agora Literară” care apare sub egida Ligii Scriitorilor din România.

În anul 2009 a propus Patriarhiei Române ca Poetul Mihai Eminescu să fie sanctificat ca Sfânt în Calendarul Ortodox. Pe această temă a discutat prin postul de Radio România cu purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Această discuție a avut-o pe mai multe posturi de televiziune.

La sugestia și îndrumarea lui Al. Florin Țene scriitorul Mihai Ganea a scris versurile și a compus partitura IMNULUI LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI. Cântecul a fost interpretat pentru prima oară joi, 27 octombrie, 2016, în cadrul cenaclului literar „Artur Silvestri”. Imnul este cântat la deschiderea manifestărilor culturale organizate de Liga Scriitorilor români în țară șI străinătate.

Opera . În anul 2020 a luat Marele Premiiu al Uniunii Ziariștilor Profesioniști pentru presa scrisă online.

În 2021 a primit premiul international  LOJA POETICĂ DE AUR, Italia,  pentru magia creației literare și promovarea culturii românești, oferit de Asociația “WORK TOGETHER“.

LIGA SCRIITORILOR i-a acordat în anul 2021 Premiul Național pentru OPERA OMNIA.

            OPERA LITERARĂ

Poezii 

Ochi deschis, versuri, editura Litera, București, 1974.

            Fuga Statuilor, poeme, editura Litera, București, 1979.

            Nucul dintre două veacuri, versuri, editura L’Etoile d’Argent, Namur, Belgia, 1996.

Vitraliile mării, versuri, editura L’Etoile d’Argent, Namur, Belgia, 1997

Confesiunea unui navigator pe uscat, poeme, editura Academiei Americano-Română,

Mannhein, Germania, 1998.

Să ne unim mâinile, prieteni, poeme, volum bilingv (român-maghiar), Fundația Prietenia din Pecs, Ungaria, 1997.

Moment poetic, în colaborare, editura Carter, Chișinău, 1998

Cerul meu de hârtie, poeme, volum bilingv (român-englez), traducere Mariana Zavati Gardner, editura Tibiscus, Uzdin, Serbia, 2000.

Cina cea fără de taină, poeme, volum bilingv (român-englez), traducere Mariana Zavati Gardner, editura Eurograph, 2006.

Antologie de poezie românească, poezii de Al. Florin Țene, editura Noul Orfeu, 2008

Sonată pentru creșterea ierbii, poeme, Editura Carte și Arte, București, 2010.

A șaptea zi după Artur, ed. a II-a, revăzută, Ed. Contrafort, Craiova, 2009.

Sămânța din interiorul Cuvântului, versuri, Editura Semănătorul, 2012.  

            Germinația cuvântului de sub zăpadă, vol. I, versuri, de la A la I, Editura Semănătorul, 2012.

Contemporanul meu, Iisus! Poezii, Editura Semănătorul, 2012.

Călcâiul vulnerabil al mării, Poeme, Editura Nico, Târgu Mureș, 2012.

Emirate de gânduri, poeme, Editura Semănătorul, 2013.

Concert în lipsa mea-poeme, Editura Semănătorul, 2013..

În genunchi mă întorc la Vers – poezii, Editura Semănătorul, 2014.

PLATANII visează veșnicia, poezii, Editura Semănătorul, 2015.

PUNTE PRIN CUVINTE, vol.1Tipărit la Revox International.

Paznic la o pisică și un castel, poezii ,Editura Semănătorul, București, 2011.

ROMANE

Chipul din oglindă, roman, editura Fundației Culturale „I.D. Sîrbu”, Petroșani, 1997.

Insula viscolului, roman, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000.

Orbul din Muzeul Satului, roman, este al treilea volum, împreună cu Chipul din Oglindă, Insula Viscolului, ce fac parte din trilogia „Insula Viscolului”, ce se constituie într-o frescă a societății românești din secolul XX. Editura Napoca Star, 2002.

Geamănul din oglindă, roman, Editura Semănătorul, București, 2011.

Inelul de iarbă, roman, Editura Semănătorul, 2013.

UN OCEAN DE DEȘERT – roman, cu o Prefață de Mariana Cristescu, Editura NICO, 2013.

Răzbunarea gemenelor, roman, Editura Semănătorul, 2015.

La braț cu Andromeda, viața scriitorului Gib I. Mihăescu între realitate și poveste, prefață de Voichița Pălăcean Vereș, roman, Editura NAPOCA NOVA, Cluj-Napoca, 2016.

Veniți, privighetoarea cântă! Viața scriitorului Alexandru Macedonski între realitate și poveste – roman, Editura Napoca Nova, prefață de prof.univ.dr. Florentin Smarandache.

CURSĂ PENTRU ȘOBOLAN, roman polițist. Editura Napoca Star, 2019.

Întoarcere pe o punte de pâine, roman, Editura Napoca Nova, 2019

Înoarcere din cruciadă, viața lui Radu Gyr între realitate și poveste, 2020.

-Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz între realitate și poveste. Editura CASA CĂRȚII DE ȘTIINȚĂ. Cluj-Napoca, 2021.

In poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul-viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste”-Editura NAPOCA STAR, Cluj-Napoca, 2022.

Nu plângeți că mă duc de lângă voi-Viața „Sfântului închisorilor”, Valeriu Gafencu. Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022.

CRITICĂ LITERARĂ ȘI ESEURI

Alfa juvenil, în colaborare, editura Tinivar, Cluj-Napoca, 1997

Memoria inimii, analiză istorică, editura Etnograph, 2004.

Gh. P. Lăzanu – Viața și faptele sale, monografie, Editura Napoca Star, 2006.

Arca lecturii, cronici de carte, editura Semănătorul, 2008.

Prizonierul oglinzilor paralele, eseuri, editura Semănătorul, 2008.

Critică literară, editura Semănătorul, 2008.

Un teatru cât o inimă, critică teatrală, editura Fundației „I.D. Sîrbu”, Petroșani, 2008.

Evadare în Cutia Pandorii, eseuri și interpretări filozofice, Editura Semănătorul, 2009.

Ochiul magic al metaforei, critică literară și eseuri, Editura Semănătorul, București, 2010.

Dicționarul Ligii Scriitorilor, vol. I, în colaborare cu Anda Dejeu, Editura DACIA XXI, Cluj-Napoca, 2011.

Aventură prin dicțiunea ideilor, eseuri, Editura Semănătorul, București, 2011.

Între Thalia și Minerva, critică literară, Editura Semănătorul, București, 2011.

Eseul, metaforă a gândirii logice, eseuri, Editura Semănătorul, 2012.

.Subiectul ca text și ideea ca subiect, eseuri și cronici literare, Editura Semănătorul, 2012.

Aventura metaforelor prin canionul cu idei, publicistică literară, Editura Semănătorul, 2013

Din stampe, Clujul…, antologie realizată în colaborare cu Iulian Patca, Editura Napoca Nova,

Critica între artă și știință, cronici și eseuri, Editura Semănătorul, 2014.

OGLINDA Ligii Scriitorilor, o altfel de istorie a literaturii române, în colaborare cu Voichița Pălăcean Vereș și Gavril Moisa, Editura Napoca Nova, 2016.

MANIFEST. În anul CENTENARULUI Vinovăția criticilor și istoricilor literari care și acum promovează „operele” scriitorilor ce au scris în spiritul realismului socialist. Un pericol pentru educația tinerilor. Editura Napoca Star, 2018.

ORICE CĂLIMARĂ POATE SĂ DEVINĂ UN VEZUVIU”-Compendiu la o istorie a jurnalismului pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Editura Napoca Star, 2019.

Sens și contrasens în înțelepciunile pentru ziariști, Editura Napoca Star, 2019.

ENCICLOPEDIA scriitori din GENERAȚIA 2000, vol.I, coautor. Coordonator  fiind Nicolae Vasile, Editura UZPR, 2020.

Aventurile ideilor printre metafore-critică literară și eseuri, Editura Vatra veche-Tg.Mureș, 2021.

 PROZĂ SCURTĂ

Cărticica de dat în leagăn gândul, povestiri onirice, editura Viața Arădeană, 2008

Cărticica de dat în leagăn gândul, ediția a II-a, adăugită Editura Fundației Culturale „I.D. Sârbu”, Petroșani, 2010.

Pe când poezia ținea de foame, proză scurtă, Editura Semănătorul, 2012.

Vârcolacii, povestiri, prefață de Marinela Preoteasa, Editura CuArt, 2013.

Visul alb, proză și teatru, editura Napoca Star, 2018.

TEATRU

O stafie tulbură speranța, piesă de teatru într-un act, editura Semănătorul, 2010.

            Florile Sarmisegetusei, dramă istorică în versuri, Editura Semănătorul, 2010.

Cozia, dramă istorică în versuri, Editura Semănătorul, 2010.

Magazinul frumoaselor vise de vânzare farsă comică, teatru, Editura Semănătorul 2017

INTERVIURI

Autoritatea adevărului – Adevărul autorității, interviuri, Editura Semănătorul, București, 2011.

O viață din întrebări și răspunsuri – convorbiri între Al. Florin Țene și scriitorul australian de origine română George Roca, Editura Semănătorul, București, 2011.

Cu inima în palmă, interviuri, editura Contrafort, Craiova, 2010.

Publică poezii și critică literară în 102 de antologii. A publicat până în prezent 7690 de articole de critică literară, anchete sociale, economice etc.

Este prezent în:

Peste 70 de Antologii, inclusiv în antologia internațională „Arta de a fi uman”, vol. 5, „Antologie de poezie română – Cinstind Limba Română”, întocmită de Corneliu Leu, inclusiv antologiile: „Afirmări culturale” întocmită de Elena Buțu, Ed. Sitech, 2014, „Antologia Scriitorilor Români de pe toate continentele”, întocmită de Elisabeta Iosif, Editura CETATEA CĂRȚII, 2014; și antologia internațională „Poesia oltre confini”, apărută în Canada, și difuzată în Italia, Nigeria, Spania, Portugalia și România.

„Dicționarul Scriitorilor Români” de Aurel Sasu, Editura Paralela 45, 2006

„Dicționarul Personalități Române și faptele lor”, de Constantin Toni Dârțu, volumele 4, 32 și 56.

„Dicționarul General al Literaturii Române” , vol. TZ, editat de Academia Română sub îngrijirea Acad. Eugen Simion, 2009.

DICȚIONARUL Scriitorilor Români de Azi, din România, Basarabia, Bucovina de nord, Banatul Sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America, de Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin, Iași, 2011.

O altfel de istorie a literaturii române contemporane, vol. I, Autori Ștefan Doru Dăncuș, George Coandă, Vali Nițu etc. 2013.

Alte dicționare editate de diferite personalități din județele Vâlcea și Teleorman

DICȚIONARUL LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, Editura DACIA XXI, Cluj-Napoca, 2011.

Enciclopedia internațională a personalităților WHO is WHO WORLD SOCIETY.

POPASURI SCRIITORICEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ de Florentin Smarandache, Editura Sitech, Craiova, 2013.

Profiluri și structuri literare, vol. 2, de Florea Firan, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2003.

O altfel de istorie a literaturii române contemporane, vol. II. Editura Napoca Nova, 2016.

Referințe critice (selectiv)

În anul 2002 a apărut monografia „Al. Florin Țene, 60, Sub zodia Gemeni”, la editura Napoca Star.

În anul 2005 scriitorul hunedorean Petrică Birău publică monografia „Al. Florin Țene – Literatura ca mod de viață”, editura Eurograph, colecția „Mnemosyne”

În anul 2013 scriitoarea Mariana Cristescu a publicat cartea „FAMILIA ȚENE – Destine contemporane”, Editura NICO, din Târgu Mureș, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la căsătoria scriitorilor Al. Florin Țene și Titina Nica Țene.

Este în Enciclopedia scriitorilor români de pretutindeni-Dicționarul Scriitorilor Români editat de Academia din Republica Moldova în colaborare cu Uniunea Scriitorilor Moldoveni, autori academician Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău. În această amplă lucrare sunt prezenți Al.Florin Țene împreună cu soția Titina Nica Țene și fiul dr.Ionuț Țene.

DICȚIONARUL SCRIITORILOR DIN TRANSILVANIA de Irina Petraș, 2017.

Enciclopedia Scriitorilor Români Contemporani de acad.Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău.Chișinău, 2019

VIS CU NICHITA-Antologia Apolon, patru volume, București, 2020.

ENCICLOPEDIA  scriitorilor din genera’ia 2000, Bucure;ti, UZPR, 2020.

UNIVERSUM[Antologie de literatură contemporană autori români de pretutindeni, Montreal-Canada, 2020.

MILENIUM-Dicționarul scriitorilor români, 2021, Editura Armonii Culturale.

În anul 2021 Liliana Moldovan a publicat o carte intitulată “Scriitori despre opera și personalitatea scriitorului Al.Florin Țene “, apărută la Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2021.

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de căsătorie a Familiei Țene, Primăria Cluj a sărbătorit acest eveniment, unde primarul Emil Boc le-a acordat DIPLOMA DE EXCELENȚĂ și RECUNOAȘTERE.

Au scris despre Al. Florin Țene următorii: Acad. C. Bălăceanu Stolnici, acad. Eugen Simion, Petru Poantă, Dan Deșliu, Mihai Beniuc, Marcel Breslașu, Miron Radu Paraschivescu, Negoiță Irimie, Anghel Dumbrăveanu, Emil Istocescu, N.N. Tomoniu, Ioan Barbu, Ion I. Părăianu, Ion Popescu Brădiceni, Miron Țic, Horia Zilieru, Alex Ștefănescu, Laurențiu Ulici, Veronica Bălaj, Marian Barbu, Adrian Păunescu, Dumitru Velea, Petrică Birou, Rodica Marian, Antonia Bodea, Nicolae Uțică, Ioan Velică, Constantin Zărnescu, Doru Moțoc, Traian D. Lungu, Petre Petria, Gh. Stroia,  Doina Drăgan, Marin Oprea, Nina Cassian, Nicolae Tăutu, Constantin Toni Dârțu, Mariana Cristescu, Emil Istocescu, Teodor Barbu, Dan Brudașcu, Ion Cristofor, Gh. Azap, Sorin Grecu, Gavril Moisa, Ion Constantinescu, Ioan Benche, Liliana Corobca, Ion Roșioru, Gh. Neagu, Mircea Popa, Puiu Răducanu, Gheorghe A. Stroia, Vasile Cocarcea, N. Manolescu, Laurențiu Ulici, Ion Bănuță, Marin Oprea, Gavril Moisa, Voichița Pălăcean Vereș, Elena Buțu, Doina Drăguț, Marinela Preoteasa, Florin Grigoriu, Ion Constantinescu, Mircea Daroși, Răducan Adriana, Menuț Maximinian, Mariana Cristescu, George Roca, Ion I. Părăianu, Antonia Bodea, Al Stănescu, Vasile Val Telceanu, Gabriel Andreescu, Din Petre, Florentin Smarandache, Virginia Paraschiv, Florin Roman, Ben Todică, Radu Vida, C. Cubleșan, Ion Cristofor, Ion Pachia Tatomirescu, Mircea Popa, Florica Ranta Cândea, Dinu Doru Glăvan, Lucia Elena Locusteanu, Voichița Tulcan Macovei, Theodor Damian, George Roca, Ion Istrate, Nicolae Dragoș, Lucia Bibarț, Voichița Macovei, Elena Trifan, Radu Botiș, Felix Sima, Petre Cichirdan, Nușa Cantemir, Ion Hiru, George Baciu, Dumitru K Negoiță, Liliana Derevici, N.Băciuț, Lazăr Lădariu, Paulian Buicescu, Adriana Răducan,  Nușa Cantemir, Ion Hiru, Ilica Anton, Petre Cichirdan , Zenovia Zamfir, Galina Marta, Liliana Moldovan, Lucia Elena Locusteanu, Mariana Cristescu, Petre Cichirdan, Florentin Popescu  Gelu Dragoș și mulți alții.

Înainte de 1989 este anchetat de securitatea comunistă împreună cu soția, poeta Titina Nica-Țene, pentru o scrisoare adresată revistei Flacăra în care demasca înfometarea poporului român de către dictatorul Ceaușescu.

A participat activ la Revoluția din decembrie 1989.

În anul 2000 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România, pentru motivul că Al. Florin Țene a publicat un articol într-un ziar din Valea Jiului în care arăta că o parte din conducerea Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a colaborat cu Securitatea comunistă bazându-se pe unele documente găsite în Comitetul județean PCR Cluj în timpul Revoluției din Decembrie 1989. Urmare acestui fapt Conducerea Filialei l-a exclus din Uniunea Scriitorilor înscenându-i un plagiat inexistent. Mai târziu s-a confirmat că Eugen Uricariu a fost colaborator al Securității.

Pe 15 ianuarie 2021 Revista OBSERVATORU-Romanian Canadian Group, secția art, culture&science, din Toronto-Canada, i-a acordat lui Al.Florin Țene DIPLOMA-PROMOVAREA LIMBII ȘI CULTURII NAȚIONALE, pentru studii și poezii închinate poetului Mihai Eminescu..

Din 2011 este membru corespondent al Academiei Americane Române de Știință și Artă.

Este tradus în limbile sârbă, rusă, spaniolă, engleză, italiană, albaneză și franceză.

O parte din cărțile sale în colecțiile Bibliotecii Universitare din Arizona, Tempe, SUA.

                                                                                    Prof. Nicu Istrate

BIBLIOGRAFIE

Petre Birou-“Al.Florin Țene- viața ca literatură” Editura Eurograf, Cluj-Napoca, 2011

Voichița Tulcan Macovei-“Alexandru Florin Țene-Atitudini literare la începutul secolului XXI “, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2019

Liliana Moldovan-“Opera și personalitatea scriitorului Al.Florin Țene în opiniile scriitorilor contemporani. “Volumul I, Editura Vatra Veche, 2021.

Al.Florin Țene- “Oglinda de apă “, roman autobiografic, Editura Napoca Star, 2022

Cunoscutul scriitor și ziarist Al. Florin Țene este prezent în librării cu un nou roman, intitulat “Nu plângeți că mă duc de lângă voi – Viața Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu”, apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022.

În ultima perioadă talentatul și harnicul scriitor de care facem vorbire a scos la lumina tiparului câteva romane din seria “viața scriitorilor între realitate și poveste “, începând cu Gib I. Mihăescu, Macedonski, Minulescu, Radu Gyr, Vasile Militaru, Traian Dorz și Valeriu Gafencu.

Prezentul roman de 257 de pagini are o prefață de dr. Ionuț Țene, intitulată “Actualitatea lui Valeriu Gafencu – Sfântul închisorilor“ în care subliniază: ”Valeriu Gafencu din temnița comunistă a înțeles cel mai bine rostul Bisericii și îndemnul ei jertfelnic,că trebuie să zidească în suflete. Un mirean creștin-ortodox a fost un măr-turisitor, un mucenic, fără să fie de formație teolog, cleric sau ierarh. E un model hristic în rândul laicilor, un exemplu care unește mirenii și clerul, prin sfințenie și mărturisire. Rostul Bisericii este rugăciunea și permanenta comunicare cu Hristos prin propovădurirea Evangheliei, trezvie înțeleasă de tânărul student.

Învățămintele lui Valeriu Gafencu sunt actuale și pot reface legătura dintre popor și cler într-un model de jertfă mucenicească împotriva secularizării. Reîntoarcerea la învățămintele de pateric ale mucenicilor din închisorile comuniste este liantul și singurul, astăzi, care reface încrederea dintre ierarhie și enoriași în comuniunea cu unica și soborniceasca biserică în timpurile provocatoare ale modernității desacralizate. Românii au nevoie de o sacralizare a societății prin modelul jertfelnic al sfinților din închisorile comuniste.

În ultimii ani, apar tot mai multe monografii, studii, articole și creații artistice despre Valeriu Gafencu, fapt ce contribuie la creionarea icoanei Sfântului Închisorilor, nu numai în biserici și acatiste, ci și în opere literare de substanță din cultura noastră.“

În postfața scriitoarei Elena Buică-Buni din Toronto (Canada) se stipulează: “Aflându-se într-o lume plină de întuneric și de cruzimi, cu crâncene încercări, nu deznădăjduia și nici nu renunța la efortul de a-i încuraja, de a-i înălța sufletește, spre dragostea creștină, pe tovarășii lui de grele suferințe.

Regimul drastic al închisorilor a făcut că Valeriu să treacă prin adânci seisme lăuntrice și, prin această suferință, să trăiască credința la cea mai înaltă tensiune. I-a răscolit întreaga lui ființă și a trezit în el un puternic elan purificator, ceea ce a făcut ca tovarășii lui de suferință să îl considere un Sfânt.

„Mulţumesc din toată inima Bunului Dumnezeu pentru suferinţa ce mi-a trimis-o. Căci prin suferinţă mi-am purtat lumina sufletului şi am găsit calea Vieţii…”, scria el într-o scrisoare pe data de 25 mai 1945. E uimitor gestul lui de a renunța la antibiotice, care, în acel timp, erau o raritate, consi-derând că pe el nu-l mai pot ajuta și le-a oferit fostului ateu comunist, evreu devenit pastor creștin, Richard Wurmbrand, care a trăit până în anul 2001 (născut în 1909).

Dinamismul echilibrat al autorului Al. Florin Țene este foarte potrivit acestor relatări. Prezentându-ne viața lui Valeriu Gafencu, atent la nuanțe, creează încă o radiografie sufletească remarcabilă, oferindu-ne prilejul de a medita la jertfa, la suferința și la crucea dusă de cei căzuți sub biciul călăilor, frați din același neam. Asta ne amintește că nimic nu se poate realiza fără efort și fără jertfă.

Prin originalitatea ideilor, prin dragostea cu care scrie, Al. Florin Țene pune în lumină, și în acest volum, înălțimea spiritualității umane, profunzimea ideilor, complexitatea relațiilor Viața ,,Sfântului Închisorilor”, Valeriu Gafencu interumane și măreția naturii divine. Spiritul său creator și lucid merge în paralel cu realitatea atât de agitată, deschizând uși secrete prin care mintea cititorului se strecoară spre adâncimi.

La reușita acestui volum au contribuit și atractivul discurs narativ și deosebita sa capacitate de sinteză care te trimit adesea la esențe. Folosind fraze curgătoare, un limbaj expresiv și dia-loguri vii, autorul se înscrie printre scriitorii români care vor dăinui în timp.

Prin acest nou volum, scriitorul Al. Florin Țene dă literaturii române încă un roman în care timpul pare anulat și oamenii par vii, încât îi vezi și îi auzi ca pe un ecran de cinema. Și de ce nu?! E foarte posibil ca astfel de romane să inspire regizorii de filme.

Datorită artei povestirii sale, autorul ocupă un loc aparte în literatură noastră. Va învinge timpul prin originalitatea acelui mod atractiv de compoziție a subiectului romanului de biografie romanțată, cu totul diferită față de ce s-a mai scris în anii precedenți. El poate fi înțeles și plăcut pentru un mare număr de cititori avizaţi.

Deschizând cartea, suntem atrași de forța talentului și de virtuozitatea care îi dau viață, și, închizând-o, ne trebuie un timp ca să ne desprindem şi să ne conectăm la realitatea înconjură-toare. Este un roman pe care îl purtăm cu noi și după ce am terminat de citit”.

Mă alătur celor spuse de autoarea din Canada și concluzionez: Al.Florin Țene este un scriitor ce a dăruit literaturii române o operă complexă ce este o “cariatidă” care alăturată altor astfel de “construcții” susțin cupola universală a culturii române.

Prof. dr. Nușa Constantinescu

Volumul de versuri al poetei Liliana Moldovan, intitulat „Zâmbet de Heruvim„ apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022, având 121 de pagini, este structurat în două cicluri de poeme, intitulate “Poveștile inimii“ și  “Anotimpurile sufletului “, cuprizând 100 de poezii.

            Volumul se deschide cu o prefață semnată de Baki Ymeri și se închide cu o postfață a scriitorului Victor Constantin Măruțoiu, texte ce vorbesc despre poezia Lilianei Moldovan care este “un ecou care necesită o umbră pentru a dansa “( Baki Ymeri) și “o lume angelica a fericirii “ (Victor Constantin Măruțoiu).

            “Zâmbet de Heruvim “, volum semnat de Liliana Moldovan, membru al Ligii Scriitorilor și al UZPR, pune ermine peste litografii de viață și fiind religioase prin referire la natură și trăiri în diferite anotimpuri, pe câte era și pictura unui Parmiggiano. Poemele nu lăsă să se întrevadă devoționismul din “Veghe“, din “Clepsidră“. Tinerețea o află pe Liliana Moldovan într-un desăvârșit exercițiu isihast, înțeles de poetă în ceea ce privește trăirea vieții în mijlocul naturii, sau descifrând “Mecanica sentimentelor “. Recunosc,/ Îmi place să colecționez cuvinte,/să le construiesc/ și să le așez într-un puzzle sentimental.´” Poem ce se înscrie într-o profesiune de credință. Această idee, de a convorbii cu sentimentele și cu natura, lasă de o parte pe mijlocitorii care aduc rânduiala pământească și se atașează  iubirii “venită de la Dumnezeu. “

            Lirica primăvăratică a poetei, sună din viori diafane și sentimental iubirii se exprimă metaforic, fără brutalități, sub forma unui “Alint de primăvară “:

”Aparțin dimineților răsfățate!

Aparțin anotimpului

ce stă să vină cu parfum de liliac.

Aparțin iubirilor trecute

și mângâierilor din viitor“ (Alint de primăvară).

            Poeta viețuiește cu primăvara, cu diminețile răvășite, cu îngerii,  cu poezia,  cu sufletul,  cu anotimpurile cu visul etc, creând un univers autentic al poemelor. Toate acestea sunt proprii spiritului neoclasic, fiindcă solemnitatea diafană a versurilor înflorite par a fi “teritorii “ale unei primăveri veșnice.

            Există în poezia Lilianei Moldovan o sensibilitate maladivă și o adâncime a perspectivelor ontologice, exemplificând spiritualismul cu extazul, o strânsă omogenitate între ceea ce este creat și trait, încât poeta întruchipează o bucurie universală cu răsunet filozofic, cuprins de cazul particular și de sentimente ce vibrează la veșnicia clipei. Marile alegorii ale poetei-ale mărțișorului, al primăverii, sufletului,sentimentelor, al dorului, delirilor, ale pasiunii, teologalului etc,-, izvorăsc dintr-o verificată expresie culturală, universalitatea bucuriei vieții unui eu exponențial  sporit de inteligibilitate.

            Liliana Moldovan este un creator de metafore originale, eufonice, abisale în aceea bucurie a vieții religioase, cum scrie Victor Constantin Măruțoiu. Descoperim în versurile poetei un romantism al originilor, cu o formă mai abstractă, de lirism conceptual cu slobozire de efect, un preponderant simț al ființei gânditoare:

“Îmbătrânește ritmic timpul

în secunde caramelizate,

constrâns să se pitească

printre fugare umbre pastelate. “( Ritm de noiembrie).

            Descoperim o stabilizare cu contribuție cerebrală de esență neo-romantică, frisonată de metafore surprinzătoare.

            Citind volumul acesta, mi-am adus aminte de ce spunea despre poezie Titu Maiorescu: “Poezia este repausul inteligenței“, aforism ce-l combat cu ce scria Khalil Gibran: „Poezia e înţelepciune care încântă inima”.

            Prin acest volum, pot spune, că Liliana Moldovan reprezintă cu cinste poezia femenină din literatura română, fiind o reprezentantă de frunte al grupului de poete din țara noastră.

             Începutul secolului XXI oferă noi perspective de cunoaştere şi de interpretare a poeziei în general, inclusiv a celei scrise de femei. Postmodernitatea evită “prejudecăţile” şi deschide ferestre noi spre cunoaştere şi autocunoaştere, așa cum descoperimîn în volumul “Zâmbet de Heruvim“, hermeneutica literară de asemenea propune tehnologii noi, metode de investigaţie ale textelor literare .

                                                                                                Al.Florin Țene

În general realul și idealul sunt considerate antinomice. Cel de-al doilea fiind ținta către care visăm, iar primul termen reprezintă viața reală, prozaică și lipsită de perspective. Însă, noi trebuie să privim idealul ca o prefigurare a realului în care ne ducem viața. Între cei doi termeni există o permanentă presiune spirituală, deoarece idealul nu este decât adevărul de la distanță. Subiect dezbătut de Alphonse de Lamartine, numele complet Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine (născut la  21 octombrie 1790, Mâcon, Bourgogne-Franche-Comté, Franța și decedat la 28 februarie 1869, Paris, Franța), a fost un poet, scriitor și politician francez. În 1829 a devenit membru al Academiei franceze. Acesta, alături de Victor Hugo și de Alfred de Vigny, a fost unul dintre inițiatorii poeziei romantice franceze

Însă, fără existența acțiunii eficiente, idealul nu se poate realiza. Ajungerea la ideal prin transformarea realului presupune  un proces de creație – formă specifică a practicii sociale, iar rezultatul îl reprezintă valorile materiale și spirituale. În realitate acest fenomen nu este atât de schematic, deoarece idealul nu constituie întotdeauna un punct de pornire conștient, ci uneori apare cu toată limpezimea doar în urma unei cristalizări ulterioare, ceea ce nu-l lipsește însă de o anterioritate virtuală în procesul creator. Noțiunea de ideal nu se referă la reflectarea a ceea ce există, și mai ales la prefigurarea  tendințelor, a sensului în care conștiința socială – la nivelul ei superior ideologic- își reprezintă dezvoltarea viitoare a realităților, dar nu poate fi neglijată nici situația în care idealul este proiecția imaginară în trecut a unor aspirații sau interese. Idealul este o expresie a realului, deci are un rol secundar, determinant. Înțelegerea idealului nu trebuie limitată la natura sa de element  determinat, deoarece opoziția dintre real și ideal este valabilă. numai în cadrul problemei fundamentale a filosofiei, când trebuie stability factorul primordial al dezvoltării.

            Înțelegerea substanței spirituale a idealului apare limpede în funcția sa de model mintal al realului dar mai ales în caracterul său de aspirație, năzuință, scop etc. După cum scria Henryk Sinkiewicz ( Henryk Adam Aleksander Pius Sienkiewicz de Oszyk /ˈxɛnrɨk ˈadam alɛˈksandɛr ˈpʲus ɕɛnˈkʲevʲitʂ de ˈɔʂɨk/;(n. 5 mai 1846,Volea-Okșeiska, Lukovski uezd^⁠(d), Polonia Congresului, Imperiul Rus – d. 15 noiembrie 1916, Vevey, cantonul Vaud, Elveția) a fost un romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905.). Acesta scria: ,,ca să-ți justifici existența, ai nevoie nu numai de pâine, ci și de o idee morală. “

            Rădăcina idealului se descoperă în activitatea practică, el este rezultatul unui proces de adecvare a omului la realitate, ceea ce presupune capacitatea de a acționa pornind de la un scop, de a-și reprezenta o acțiune înfăptuită, de a dori și a tinde spre un lucru sau altul. În acest sens originea idealului nu se găsește doar în incapacitatea realului de a ne satisface, ci, în rolul pe care acesta îl joacă în practică pentru a permite omului să înfăptuiască obiecte și acțiuni reale, capabile să-l satisfacă.

            Idealurile sunt acelea care dau sens activității creatoare, oferind criterii de ordonare și ierarhizare a țelurilor de stabilire a raporturilor dintre scopuri și mijloacele atingerii lor.

                                                                                                            Al.Florin Țene

Încă de la început trebuie subliniat că literatura înglobează valori spirituale de cele mai variate şi diferite tipuri, cum ar fi politic, filosofic, etic etc, fiind prin natura sa integratoare, dar că aceste valori încetează să existe din clipa în care ele sunt topite în creuzetul imaginii artistice. Operele literare le cuprinde nu numai sub formă conceptuală,  ci în întreaga ei complexitate, fie ca atitudine afectivă, fie ca sugestii sau aluzii care se pot degaja dintr-o atmosferă, dintr-o anumită viziune  asupra realului sau idealului, prin intermediul unei formule stilistice sau alta.

Se spune de obicei, mai ales cei care practicau realismul socialist, că arta reflectă realitatea, dar această formulare generală exactă rămâne incompletă și până la urmă chiar falsă dacă nu adăugăm că este vorba de o dublă reflectare, că scriitorul proiectează în operă nu numai imagini ale realului, dar și propriile sale idealuri estetice, concepțiile sociale și filozofice care îl călăuzesc. Așa că sensurile nu emană direct din realul “redat”, ci sunt rodul unei anumite construcții estetice a acestuia, iar concepția arhitecturală care o prezidează este inevitabil mai largă decât componentele formale sau structurale. Pledoria pentru sens este de fapt susținerea  pentru artă, întrucât operele nu se prezintă ca simple schelete descărnate și lipite de viață, ci presupun o atitudine umană pe care o comunică. Fără a fi propriu-zis probleme estetice, geneza, contextul social, raportul dintre național și universal, accesibilitatea, succesul care nu întotdeauna este semnul valorii, moda sunt aspecte care nu pot fi ignorate și ele merită o preocupare specială în cadrul unei sociologii a artei. Nu e recomandabil să le ignorăm, întrucât esteticul nu există într-un vid spiritual și nu poate fi cercetat doar în sine, a le discuta fără respectarea  specificului acestui domeniu duce la schematism, deoarece uită că diferitele tipuri de valori sunt autonome și ireductibile unele la altele.

Pentru mine are o însemnătate creația literară, nu pentru că ea ar determina în mod automat valorile, ci în faptul că deschide o perspectivă multilaterală și lipsită de rigidități și oferă posibilitatea unei viziuni artistice cuprinzătoare și nuanțate. Talentul și personalitatea creatorului sunt singurele în măsură să transforme această posibilitate în realitate.

                                                                                                                        Al.Florin Țene                      

Pe 6 februarie 1908 se naște la Blejoi Gheorghe Bogza, viitorul scriitor Geo Bogza, fiul lui Alexandru Bogza și al Elenei Rhea Silvia. Este jurnalist, poet, publicist, teoretician al avangardei, scriitor român.

Școala primară o face la Ploiești între anii 1915-1919 la Școala primară nr.5. Între anii 1921-1925 este elev la școala din Galați,  și apoi la  Constanța. În anul 1926 se stabilește la Buștenari, județul Prahova, unde se căsătorește cu Elisabeta, iar în anul 1928, Geo Bogza editează, ca director, revista „Urmuz”. Între anii 1929-1933 colaborează la „Vremea”, „Cuvîntul liber”, „Lumea românească”, „Azi”. În anul 1948, Geo Bogza  este ales membru corespondent al Academiei Române.

Debutul literar se produce în anul 1929, cu volumul Jurnal de sex. În anul 1966, începe colaborarea săptămînală la revista, „Contemporanul”. În anul 1978 este ditins cu „Marele Premiu” al „Uniunii Scriitorilor”.

A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, autor al cîtorva din textele lui sunt definitorii (Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecvența atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, cîntăreț de amplitudine al neamului din Carpați (Cartea Oltului). A mai scris cărțile: „Oameni și carbuni în Valea Jiului”, „Porțile mareției”, „Trei călătorii în inima țării”, „Țara de piatră”, „Orion” etc.

Geo Bogza s-a manifestat de la începuturile sale literare ca un aderent fervent al avangardismului, un scriitor ce şi-a asumat propria creaţie din perspectiva trăirii intense, autentice a vieţii, dar şi prin prisma transcrierii unor experienţe inedite, necontrafăcute. Scriitorul a editat revista „Urmuz” în 1928 şi a colaborat la publicaţii ale epocii precum „Bilete de papagal” sau „unu”. Volumele de versuri Jurnal de sex (1929) şi Poemul invectivă (1933) se remarcă prin coloritul intens al emoţiei lirice, prin intensitatea implicării eului în text.

Poetul Geo Bogza a trăit şi a scris întotdeauna cu conştiinţa că şansa lui e aceea de a-şi asuma cu luciditate propriul destin. Literatura lui porneşte aşadar dintr-un impuls demistificator şi, oricît ar părea de ciudat, în acelaşi timp întemeietor. Pe de o parte scriitorul pune sub semnul întrebării chiar resursele literaturii de a transcrie în mod autentic relieful realităţii, pentru că ar deturna conflictul „pe un plan de dulce şi scăzută înţelegere”, constituind o „lunecare comodă în satisfacţii”. Autorul crede, în spirit avangardist, că menirea artistului nu e de a „povesti” viaţa, de a reda fluxul existenţei, ci de a o trăi, scrisul devenind astfel o modalitate de acţiune şi de trăire.

„Împotrivirea, răzvrătirea sau deznădejdea sufletului cheamă în scrisul său imaginile reconfortante ale măreţiei omului şi universului, producînd liniştea, calmarea şi consolidarea spiritului.”

Debutează în 1928 cu poezia Mea culpa, în primul număr al revistei Câmpina, iar un an mai târziu îi apare primul volum de versuri, Jurnal de sex. In 1929 începe colaborarea cu mai multe reviste culturale, printre care se numără și revistele Unu si Bilete de papagal, in care se semnseaza cu numele de George Bogza si Andre Far.
In 1933 ii apare Poemul invectiva, pentru care, un an mai tarziu, este condamnat si inchis la Vacaresti, sub acuzatia de „pornografie”. A doua condamnare o primeste in 1937, de aceasta data pentru volumul de poezii Ioana Maria, plangerea fiind facuta de Academia Romana.
In calitate de ziarist realizeaza calatorii in Spania si Franta, si trimite pentru Lumea romaneasca ciclul de reportaje-confesiune Tragedia poporului basc.
Din 1955 este membru al Academiei Romane si membru in Consiliul National pentru Apararea Pacii. In 1971 este decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste iar in 1978 primeste Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. Sub semnatura lui Geo Bogza apar reportajele: Cartea Oltului (1945), Tari de piatra, de foc, de pamant (1939),Tara de piatra (1946), Oameni si carbuni in Valea Jiului (1947), Veneam la vale (1942). Scriitorul se stinge din viata pe 14 septembrie 1993, la Spitalul Elias din Bucuresti. Spirit nonconformist, ce a refuzat dintotdeauna încremenirea în tipare şi care, totodată, şi-a asumat autenticitatea ca terapeutică a scrisului şi a existenţei, Geo Bogza ni se revelează deopotrivă ca un scriitor şi ca o conştiinţă a vremii lui.

Moare la 14 septembrie 1993, în București, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran.

                                                                                                            Al.Florin Țene

Prolificul scriitor și ziarist Al.Florin Țene  continua seria romanelor“între realitate și poveste “ despre scriitori. După apariția romanelor despre Gib I.Mihăescu, Macedonski, Minulescu, Radu Gyr, Traian Dorz, Valeriu Gafencu, acum a apărut, în aceași serie, romanul despre Vasile Militaru. Încă, de la început autorul  specifică pe prima pagină: ”Această carte se dedică tuturor scriitorilor care nu au pactizat cu regimul comunist-criminal”

Autorul

Cartea , apărută la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2022,  are o prefață  semnată de istoricul literar dr.Ionuț Țene care esențializează în câteva pagini viața și poezia lui Vasile Militaru, subliniind printre altele:” Poetul nu a făcut în viață compromisuri. Vasile Militaru a refuzat teroarea preajmei ideologice și a imanentului. Viața și-a trăit-o axiologic, pe valori creștine autentice și general umane: adevărul, dreptatea, binele, smerenia, libertatea și iubirea. În realitate, Vasile Militaru a făcut parte doar din partidul libertății din care fac parte doar scriitorii autentici. Poetul a spus la un moment dat că: „Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic”. În închisoare a fost torturat și umilit de către securiști.“

            Impresionant este faptul că Al.Florin Țene dezvăluie faptul că în deceniul 1950-1960 poezia “A venit aseară mama “de Vasile Militaru a fost trecută în manualele școlare ca fiind compusă de George Coșbuc, pe motiv că adevăratul autor nu a dorit să colaboreze cu regimul comunist, repricând secretarului cu propaganda PCR: “}n poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul. “

            În postfața semnată de scriitoarea Galina Martea se spune:”Cu o carieră de amploare în arta scrisului și nu numai, adunând în palmares peste 85 de cărți editate și sute de articole în domeniul literaturii, sociologiei, istoriei etc., Al. Florin Țene (prozator, poet, eseist, critic literar și de artă, publicist, editor, membru al UZPR și al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte din SUA, cât și altor uniuni de creație literară, deținător al multiplelor premii de valoare națională și internațională, fondatorul revistelor Agora Literară, Regatul Cuvintelor, Constelații diamantine, Scurt circuit oltean, altele) există în astă viață cu misiunea sacră de a produce lucruri nobile, de a pune în lumină opere literare de mare pondere, prin intermediul acestora abordând diverse genuri literare precum poezie, proză, eseu, roman, analiză literară. Pe lângă activitatea de scriitor, Domnia sa este un admirabil activist și manager cultural, în timp afirmându-se cu mult succes în calitate de fondator al diverselor cenacluri și reviste literare; iar pentru a încuraja și mai intens activitatea scriitoricească din țară și Diasporă domnul Țene înființează în anul 2006 Asociația profesională Liga Scriitorilor Români, fiind și Președinte al acestui forum cultural. Deci, cu siguranță, se poate spune că Al. Florin Țene este un veritabil susținător al valorilor culturale românești și un promotor insistent în fructificarea vieții spiritual-umane. Acțiunea romanului ilustrează perioada în care societatea română, scriitorul român s-a aflat sub un zbucium emoțional-moral, sub o grea încercare de a face față lucrurilor împotriva unui regim politic care împiedica mersul decent al existenței pentru o mare parte din populație, și anume pentru acea care nu colabora cu sistemul comunist. Între aceste ipostaze Al. Florin Țene plăsmuiește o imagine literară ce se bazează pe fapte și acțiuni reale, subiectele redând o meditație adâncă la tema suferinței umane. Printr-un asemenea model de creație literară avem ocazia să cunoaștem aspecte din istoria poporului român, priveliști cu o sensibilitate absolută despre procesele vitale ale omului ce sunt într-o legătură indispensabilă cu existența cotidiană, cu relațiile reciproce și atitudinea acestuia față de realitatea înconjurătoare.”

            Așadar, talentatului și neobositului scriitor Al. Florin Țene îi reușește de minune să pună în lumină opere literare de mare valoare, atât pentru cultura și literatura română, cât și pentru propriile realizări și necesități spirituale.

Prof.dr.Florina Calafeteanu

Nu de puține ori, de-a lungul anilor, mi-am pus întrebarile: Ce este religia? De ce sunt atât de multe religii? Acum la vârsta pe care o am, răspunsul l-am găsit în „Celula lui Dumnezeu”. Adică, religia vine din noi, din mintea noastră. Se pare că celelalte animale de pe Terra nu au nevoie de religie. Se pare că acestea sunt în armonie cu propria lor ființă, mai mult de cât putem fi noi oamenii. Animalele acționează, după cum se cunoaște, din instinct. Spre deosebire de noi, oamenii,  ne-am pierdut capacitatea de a face acest lucru. Creierul omului, prin ,,Celula lui Dumnezeu” s-a dezvoltat căpătând conștiința de sine. Omul se interesează în permanență de propria-i ființă.

            Mă gândesc, nu de puține ori, cu ajutorul „Celulei lui Dumnezeu” (memoria, conștiința, gândirea ) la faptul cum s-a născut universul. Este cineva acolo sus care l-a creat? Acel “cineva “ sau “ceva”este acea persoană pe care o numim Dumnezeu, de la grecescul zeu, din grecescul theos.

            Până acum am ajuns la concluzia că universul a fost creat de o putere dincolo de puterea de înțelegere a noastră, pe care o numim, în mod generic, Dumnezeu. Toate religiile lumii au acceptat că există un Dumnezeu, într-o formă sau alta. Religiile ne învață că nu suntem singuri în acest nesfârșit univers. Dar, de unde începe și se sfârșește universul? Dincolo de noi și percepția omului există alte realități, alte dimensiuni și alte energii. Pe acestea le numim “supranaturale”, pentru că se află în afara spațiului lumii naturale, lumea accesibilă simțurilor omului. Cea mai mare convingere a religiilor este existența unei realități aflată în afara acestei lumi, pe care o numim Dumnezeu. Dar, ce anume a dat naștere acestei credințe și, mai ales, când? La baza acestei credințe a stat misterul referitor la ce se întâmplă cu noi după ce murim.Toate ființele mor, dar oamenii sunt singurii ce nu-și lasă morții să se descopună acolo unde mor. Oamenii au respectat întotdeauna ceremonialul înmormântării. Aspectul cel mai elocvent legat de moarte este acel ceva care încetează să mai funcționeze. În primul rând, omul nu mai respiră. De aici s-a asociat cu ideea că un “ceva” separat de corpul fizic dă viață omului. Grecii l-a numit pe acel „ceva” psyche, iar latini l-au numit spiritus, iar românii suflet, termene derivate din verbe ce au proveniența din a respira sau a sufla.

            Înaintașii noștri nu știau să scrie, nu se inventase scrierea, de aceea puține obiceiuri legate de înmormântări și despre ce gândeau au ajuns până la noi. Ajuns în acest punct de logică, încerc să călătoresc cu gândul, cu mii de ani înaintea erei noastre. Astfel, am ajuns cu analiza la calendarul global. Acesta pe care îl folosim și astăzi a fost conceput de creștinism în secolul al VI-lea d.Hr., demonstrând că religia a avut un mare rol în istoria omenirii. În decursul istoriei a miilor de ani, Biserica Catolică a fost una din cele mai mari puteri de pe Terra, cu o autoritate marcantă, încât a pus bazele calendarului pe care omenirea îl mai folosește.Un rol crucial a fost nașterea lui Iisus Hristos. Iisus însemnând Mântuitorul, în limba ebraică, și Hristos însemnând Uns și Mesia. Nașterea Fiului Lui Dumnezeu a marcat Anul Unu. Tot ce s-a întâmplat înainte de anul nașteri lui Iisus e marcat cu î.Hr.Tot ce s-a întâplat, ca evenimente,  de după nașterea lui Hristos, au fost marcate Anno Domini sau d.Hr., anul Domnului. În prezent, acronimele î.Hr și A.D. au fost înlocuite cu termeni ce pot fi traduși cu sau fără conotație religioasă: fie înaintea erei creștine și  în era creștină – respectiv î.e.c. și e.c., fie înaintea erei noastre sau era noastră-respectiv î.Hr. și d.Hr.

            Dovezile privind  unele tradiții religioase datează de circa 130.000 de ani înainte de era creștină  și sunt legate de cum înaintașii noștri își îngropau semeni.Strămoșii noștri înțelegeau moartea ca pe o ușe de acces într-o altă etapă a existenței, imaginată ca o versiune ca cea de pe pământ.

            Credințele religioase  par a fi inspirate dintr-un proces intuitiv. De aici a pornit, oral, poveștile  unor oameni care au auzit voci ale spiritelor celor plecați.Aceștia au răspândit mesajul primit. Prin acești s-au născut noi religii. La început aceste viziuni s-au trasmis pe cale orală. Dar, cu timpul, povestea este așternută pe hârtie.  Astfel s-a născut Sfânta Scriptură sau scrierea sacră, Biblia! Această Carte Sfântă devine cel mai puternic simbol religios. A fost scrisă de oameni. Cartea a devenit o punte ce a unit și unește clipa cu eternitatea. Face conexiunea dintre om și divinitate.

            De-a lungul timpului, de mii de ani  a luat naștere istoria religiei. care este povestea acestor profeți și învățători și a mișcărilor pe care ei le-au inițiat, dar și al scripturilor care au fost scrise de ei. Povești care au încă o mare semnificație pentru milioane de oameni și în prezent.

         Al. Florin Țene