Valiza cu vise
Când dintr-o poveste de viață ai plecat
Nu purta cu tine și valiza plină de vise,
Adeseori la țărmul regretelor, uitat,
Se ivește flacăra… din nostalgii aprinse.
Atenție pe unde pășești, să nu doară
Amintirile, strânse în boabe de rouă,
Durerea e cruntă și uneori te doboară,
Îngenunchindu-te sub luna cea nouă…
Iată, cărarea ta e plină de pietre și spini,
Cu inima peste ele pășești acum, sângerând,
Încotro te îndrepți… lacrima ai vrea să alini
În triștii ochi… ce te-au petrecut lăcrimând.
Se frânge speranța, în mii cioburi de visuri,
Cer albastru oglindit în marea zbuciumată,
Tristețea macilor înroșind necuprinsuri
Incantație de dor… rugă către cer cântată.
Valiza cu visuri, purtând jar, cenușă și foc
Las-o în trenul ce duce către mântuire,
Să-ți ghicească țiganca de dragoste și noroc
Iar cerul să-ți trimită doar raze de iubire…
—————————–
Sofia Doina GAVRILĂ
11 ianuarie, 2019