Pecetea dragostei eterne
Sub cerul versurilor ude,
De dorul tău, m-aștern cărare
Ca litere din trupuri nude
Și stele ce se scaldă-n mare.
În spațiu’-n care-i numai versul,
Întind covor din Lună Nouă,
Veșmânt țesut s-aline mersul,
Sub pașii tăi, stropiți cu rouă.
Grădina poeziei noastre
Boboci adună în poeme
Și smirnă picură din astre
Pe rozele cu diademe.
Din gânduri ce pulsează-n vene,
Poem, azi, nemuresc în carte.
Pecetea dragostei eterne
Pe trupul tău – e-un cer aparte.
–––––––––––
Simona ȘERBAN
Sibiu
19 iulie, 2018