Simon JACK: Tipografia inimii (versuri)

 

Deja vu…

 

pustnic acest deja vu de mirare
că esti deodată cu mine respirare
in aerul nerespirat încă
din clipa următoare,

cade moloz de-ntristare
in colbul ucis de-o amfibie arătătoare,
fumez hașiș din partea stângă
a unui fluture pe-o floare,

deja vu promis
in moartea unui parfum cu iz…lucios
…din albe calendare.

12 iulie 2019

 

 

Albastru marin

 

În tipsia verii la jăratecul capricornului
se coc domol visuri
cu efect de tornadă în albastru marin,
de-i noapte sau zi știe doar ochiul
străjer peste punți ridicate la cer,
trec cai peste ape, în șei scoicile dor
de singurătate,
trapul lor naște corali cu forma orei
ce trece zvântată în umbre împerecheate
ale îndrăgostiților ce mor
de…infinitate,
la maluri ocolite de vânturi si ceață
se dau în hamace himere furate din brazde
de nori,
un colț de lumină pictează un înger breton
aud cum se scurge din vara senină,
aripi în ploi si ploile-n vină
de-o acalmie-n albastru marin.

13 iulie 2019

 

 

Din părul tău

 

Din părul tău ies duminici împănate
cu îmbrățișari de coapse
odihnite în raiul nopților albe,
evlavios brațul visului meu letal
iti dăruie strângere eternă în apocalipse
carnale cu Ioani fericiți,
capul domului ridicat din unirea noastră
stă în palmele roșii ale unei dansatoare
de bellydance nocturn,

surdina suspinelor crucificate
in miere de piatră,
alungă vacarmul zorilor de indigo
așijderea unor morminte anonime în breasla
luminilor de catifea,
fantomatic trupul tău îmbrăcat în ceara
alintului oniric, se plimbă-n gândul meu
vegetal,
că tot ce este salcie la mal ori frunză
de altoi sub roade crește, chiar si în
tufă de pelin, sub copita cailor din grâu
in care trase de umbre de fânețe,
toate au mirosul părului tău…

14 iulie 2019

 

 

Inefabil

 

Pleoapă ținută sus
in miracolul vederii peste umeri,
oboseală din sârmă în aerul congelat
al unei așteptări de magmă într-o explozie
ce va urma sub un cer
omniprezent,

ceva stă să se piardă
trăgându-și lanțurile după el
sau ea,
ca o împotrivire anorexică, imbatabilă
siderurgică stă o cale de fier în mâini
de Prometeu pierdut pe drumul focului
spre vatra nașterii din ape,

in loc de cuvinte, inefabil
mă răzgândesc să mai fiu doar eu,
acel cineva undeva între static si morminte
cu perdea din mucava,
voi fi ce niciodată prin gând nu mi-a trecut

omul condamnat la viață, așteptându-si
moartea, mâncând semințe.

15 iulie 2019

 

 

Tipografia inimii

 

Învăț să scriu cu majusculă
la margine de popas sangvin,
trăiesc sub imperii de cenușă ce fumegă
de talerele unui boltit albastru
peste griul unui prund
de ochi prinși în voaluri de păduri
ce inverzesc în luminișuri occipitale,
inima scrie pe ziduri de neon
in ea sunt greieri măsurați
de ariile Căii Lactee,
cât de tare mi-as fi dorit să mă nasc
invățat, să pot înțelege hieroglifice
papirusuri scrise pe aorta
ce știe alfabetul vieții si al morții
ca mâncatul cu lingura
din lemn!…

15 iulie 2019

 

 

Ne tac...

 

ne tac privighetori în cuiburi de rășină
copacii mor fără corole
drept în cer,
in desfrunzișul prundului stau cerbi
si urși fără pricină
că nu mai au o casă, nici măcar vânători
in dreptul puștii de oțel,
ne tac nemărginite văi si case uitate
in cotloane de cărări,
mai prăfuit decât e pasul oierilor ce mor
in lâna groasă, e muntele ce-apune
nevăzut în depărtări,
tristeți botează în azile bătrâni cu capul
dezgolit,
copiii lor prin zări străine au tot uitat
de unde au venit,
ne tac pământurile-n greble si brazdele
ne plâng înstrăinate la ciocoi,
samsari de coate goale ne cumpără
si neamul pe trei arginți chiar și hotarul
cu aurul furat tot de la noi !…

15 iulie 2019

————————–

Simon JACK

Israel

Iulie 2019

(foto internet)

Lasă un răspuns