Simon JACK: Pictor de umbre (poeme)

Caligrafie

 

Nu sunt mai puțin pictor de umbre,
dacă-ți umblu murmurat
prin luminișul ochiului schițat
pe neînchiderea orbului
in straie de calviții,
mai repede mă struguresc întomnatic
vin în setea cremenei din noaptea
frunzei ce va cade
odată cu tine,
primăvară
floare, cer,
pasăre și coapsă
adulter,

știu să scriu cu alb
in alb,
până când și nevăzutul marginilor
de pământ,
nu sunt mai puțin poet
dacă-ți prind la piept rânduri reîncepute
de la virgulă în sus,
ceas, clipă după șoaptă
ulcior,
mătraguna cailor, izvor
pe praguri
de secetă sortată după mărimea
buzelor,

nu sunt mai puțin
dacă din mine nu te mai rețin
neîndoliată,
de pictori…și poeți
anonimi!…

15 august 2019

 

 

Zbor…

 

Zboruri de cuvinte prin mine plutesc
pescăruși de vacanțe ori fire de iarbă
prin mări de speranțe vuiesc
în drone de viață, pe-a cerului talpă.

Întorși de la sine în somnuri feline
din liniștea serii ingeri în aripi
tânjesc, se clătină nimburi obide
pe umerii vieții și timpul ia chip omenesc.

Zborul e calea picioarelor frânte
genunchiul ce știe pământul culca,
te-nălță străine și fă-ți bolta frunte
mai lasă icoana în ramă că n-ai ce-nchina!

Rotund ca și ochiul e zborul întins
mărgeanelor caste ce-ascund răsăritul,
din păsări lumină în focul nestins
ne plouă edenic cu gene umbrind asfințitul.

Zbor de fosile arhaice noi cugetări
când larve din fluturi fac altele noi,
rămân simple dâre în aer și zări
abia o părere ce zboară la gât c-un pietroi!

15 august 2019

 

 

Între două seri

 

Pudică dimineața merge pe sârmă
intre doi ochi încă visători,
pe scaunul de la fereastra prinsă-n aritmii
de ziduri amorțite
un gând zăbovește zălud în roua frunții
atemporal pierdută prin ierburi
dulci cu iz de melci bombon,
peisagistic soarele răsare întâi
de după arbori cu gutui
plutiri de vânt haihui liliachii pe tâmplă
rostuiesc de zare ora,
vrăbii sălășluiesc în scrâșnetul luminii
ce acoperă pământul și potolesc
de zbor și cerul și cocorii unui colind
cazon de viață printre zodii,
poetic risipesc din neguri începutul
o nouă zi-ntre două seri
și-o mare de-alfabeturi…

16 august 2019

 

 

Doar de fason

 

mi se-ntind ploile mai grele
in loc de picioare
când măsor timpului iarba circulară,
in sens invers brațele mă dor
rotind clipe în decor, mă leapădă
o lene
insulară, în lumea gâzelor de-o seară,
ce e timpul?
un baston de orb căutând
borduri de plictiseală,

cei de la spații verzi
mi-au amputat liniștea,
era prea verde-n cangrena neagră a ploilor
in loc de picioare,
chiar și orb să fii
să nu vezi versul alb din fiecare privighetoare
restul, pui de corbi
doar de fason
pe cruci aplecătoare.

17 august 2019

 

 

Neschimbat

 

Numai așa înveseliți cu clovni armaghedoni
rododendronii ce înfloresc pe bestii
din beton,
isi adumbresc în piatră
prozeliții nectarului ce picură parfumuri
de metronom solar,
la ferestre decupate din sloiuri
reci de brumă confiată
cu timpul tău zdrențar, zăresc în geamuri
chipuri de cerbi lopătari,
alăturat un șarpe în rame de strigoi
intârzie păduri să lepede corole adormite
in luminișuri de zapcii orânduind
sfârșitul mumiilor de ape
in apăsarea unui ștreang cu gust
de libertate,
sună trompete pe dealul dintre armăsari
scăpați în fuga nebiciuitelor
potcoave,
sub coji de melci uscați se face trocul
amputărilor de brațe cu aripi nezburate
sună trompetele din fagurii-mesteceni
albinele se iau în roiuri de smarald
după albul zidurilor fără tavane,
neschimbat în ochiul prometeic
un cerșetor de oase își arde geana somnului
din coaste și cam ciacâr
și misogin lipit de samovarul nopții,
il dezvelște pe Adam de Eva lui
din întunericul pomenilor cu frunze de ceai
băut la luna din ferestre.

17 august 2019

 

 

Muză de duminică

 

Mă vorbesc duhuri de piatră
pe la colțuri de hogeac,
din cătunuri de lumină dimineața asta
plină pare-un horn de fum albastru
peste visuri cu cerdac,

am în față-un cârd de păsări
ce plutesc doar fără zbor,
inlemnit mă doare gândul părăsit în
depărtări,
e duminică și raiul e deschis în prelungirea
ochilor ce-mi strig privirea
desenând coloși din nori,

pe un zid în ruinarea porților
ce nu se-nchid, tu stai goală ca o fee
fără straiul mirilor,
in bujorii dimineții albă ești ca un surghiun
dat la danaide triste să mă umple
in abisuri cu iubirea ce ți-o fur,

mă privești din colțul gurii
ca un șarpe vârcolac
e duminică și îngeri doar odihnii fac de leac,
te-aș simți în podul palmei
de n-ai fi din rugul coastei ce mă arde
preț de-un veac,
azi ești carne toată-n nurii unei eve
de-nceput, mâine dacă mai există
stai ferită-n iadul frunții ce mă leagă
de sfârșit,

de ești muză te fac vers
albe rime plâng în aer cu secretul altui
plâns,
din penel îmi fac un pan ce mă cântă
tot pe mine peste dogme de astral,
de ești demiurgă Venus ce îmi râzi
in nas cu lauri așezați pe andromede
strălucind în eden fals,
te voi face doar odihna din duminici
poleite cu armuri de visuri strâmbe
pe dreptaciul luminării unor norduri
abolite din geneze fără prăzi !…

18 august 2019

 

 

Vremea

 

Trece vremea ca o umbră
alintată pe-un vizor de ușă-n aer peste
ziduri cu anchior,
trece timpul tot mai gol la încheietura
nopții, se agață-n grinzi de zile ca o pacoste
pe umbre, păpuriș pe sternul minții
nu se văd de el nici nuferi de sminteală
peste ape când ușor mă calc în unde
pe oglinda lui melchior,
vreme, vreme
calendar cu poze șterse suspendate-n
pizma lor, trecere iluzionistă aruncând
cu pietre-n vanuri recitate de-o armată
de fachirii amatori,
vremea naște și omoară în același timp
culori,
astăzi ești o roză-n floare mâine griul
de pe brazda ce se leapădă de ploi,
aș mai sta o clipă doar să vă zic
de-o rândunică ce crezând că-i primăvară
si-a făcut cuibul în nori,
dar cum era iarnă vremea a trecut încetișor
și înaripata noastră s-a făcut în fulgi și
gheață ninse-n vetre fără focuri,
in amiaza altor aripi nenăscute-n vremuri
scurte numărate mut de timpul
cu o cârjă și-un baston.

18 august 2019

 

 

Nimic altceva

 

Altruismul de-a fi pasăre în loc de cer
când de fapt sunt și una și alta
se numește dăruire
de aripi,
nu mă vei găsi zburând, cad mereu
odată cu ploaia altui cer
iar aripile-mi vor fi veri uitate
uitate pe…valuri,

valurile sunt rămășițele
adâncurilor
altruismul ăsta,
un fel de arbore amestecând frunze
ce nu se văd
in anotimpuri complet albe,
nimic altceva!…

19 august 2019

————————–

Simon JACK

Israel

15-19 august 2019

Lasă un răspuns