O fată ţi-a traversat timpul
Pe moneda bătută atunci
a fost trecut eronat anul,
o melodie de departe te cheamă,
poezia ei s-a ascuns în tine,
doar visul i-l porţi în suflet…
O fată ţi-a traversat timpul –
reamintirea unui alt timp sau doar
o trecere temporară printr-un nou timp.
Acesta-i misterul şi cheia timpului ei!
Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,
călătorind împreună,
pe pământ înspre pământ,
nu ai recunoscut-o,
dar focul din mână i l-ai citit –
că te-ai născut din neşansa
de a fi iubit şi a o iubi
dincolo de viaţă şi moarte…
Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul
chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului,
nici stelele în palmă nu le-a ţinut,
nu se auzeau nici măcar şoapte,
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor.
Dar setea nu ţi-o potolesc!
Printre copaci vântul îşi poartă
suspinul frunzelor pe alei,
– blestemul rătăcirii atâtor vieţii,
neavând construită fundaţia de petale.
În ochii de culoarea timpului
reţii doar clipa visării.
Ce ai astăzi,
mâine poate fi o mare durere!
Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă,
o melodie auzi,
priveşti înainte vrăjit – cercuri mari,
în oglinda apei, face valul,
malurile se depărtează încet,
din umbră lunecă luntrea înspre lumină.
Fără întoarcere, uşurat de poveri,
sufletul e desprins, acum, în cerul subţire,
în cerurile de dincolo de cer se vor uni în uitare…
Ein Mädchen durchquerte deine Zeit
deutsche Übersetzung von: Michael Tudor
Auf die geschlagene Münze
ein falsches Jahreszahl wurde eingeprägt.
Eine Melodie ruft dich aus der Ferne,
ihr Gedicht wurde in dich verborgen, und
nur ihr Traum trägst in deine Seele …
Ein Mädchen durchquerte deine Zeit –
Erinnerung einer andere Zeit, oder nur
ein vorübergehenden Durchgang durch eine neue Zeit,
dies ist das Geheimnis und der Schlüssel ihrer Zeit!
Am Uhr des Abends flackert ihr Licht,
Gemeinsam reisen wir
entlang des Bodens in Richtung Erde
erkannt hast sie nicht
gelesen hast du aber, das Feuer in ihr Hand –
Aus dem Elend wurdest du geboren,
um geliebt zu werden, um zu lieben
jenseits von Leben und Tod…
Die Nacht bricht heran. Versuchst ihr Strecke wiederherzustellen
auch wenn sie noch nicht den Himmel der Seele berührt,
weder die Sterne in der Handfläche konnten festgehalten und
weder hört man die Flüstern,sonst
nur das Rascheln der Moment und das Blut der Lippen,
aber dein Durst wird nicht gestillt!
Zwischen den Bäumen
treibt der Wind seine Blätter in die Gasse –
Fluch der Verschwendung von vielen Leben
ohne einen Blühten-Blätter Fundament.
In den Augen mit der Farbe der Zeit
behaltet wird der Moment des Traumes,
was Heute hast,
kann Morgen ein großer Schmerz sein!
Von Flügeln schlägt und fliegt eine weiße Taube,
hörst ein Lied, blickst verzaubert nach vorne –
große Kreise in Wasserspiegel machen die Wellen,
die Ufern bewegen sich langsam weg,
aus dem Schatten gen Licht bewegt sich das Boot
Ohne Wiederkehr, von Lasten befreit, wird
die Seele in den dünnen Himmel gebrochen,
in den Himmeln jenseits des Himmels werden
sie sich in Vergessenheit versammeln…
Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău
Pi pindona bâtutâ atunţzea
agârşitu s-a înhrâpsi anlu,
un cânticu di largu ţâ greaşti,
boaţea ei s-ascumsi tu tini,
maşi ghislu îl poartâ tu suflitu…
Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău –
aduţeari aminiti a unui altu chiro sau maşi
unâ şcurtâ triţeari pritu un nău chiro.
Aesta-i ciudia şi cleaia ditu a ei chiro!
Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ,
Şi deadunu-s priimnarâ
pri locu spri locu
nu-u cunâscuşi
maşi foclul ditu mâna îi lu angaldasişi-
câ ti aflaşi ditu niputearea
ta-s estâ vrut şi-s vrei
ma înclo di banâ şi moarti…
S-alasâ noaptea. Caftâ s-u aduţâ tu anâpoi
Cu tuti câ nu-şi agiumsi a suflitlui ţeru –
ni tu pâlnhi stealili nu li ţânu.
Niţzâ zboarâ pe anarga nu s-avdzau,
masi trimburarea oarâei şi a budzâlor sândzâ,
Ma seatea nu-hi ţu apândisescu!
Pritu ponhi vintlu-şi poartâ
suschiratlu a frântzâlor pri căi – blistemlu agârşirlor di ahâti bănhi
fărâ ta-s aibâ aştirnutu câmpul di vreari.
Tu oclii ca buiaua a chirolui
ţâni maşi oara anghişariei,
ţi ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo!
Ditu aripi bati şi azboairâ unâ albâ pilistearâ,
unu cânticu avdzâ, mutreşţi ninti ciudusitu –
mări ţercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu,
şi mardzaihili s-dipârteadzâ lişoru…
ditu aumbrâ aşchiuşurâ barca spri videalâ.
Fârâ turnari şi ascâpatu di caimadzâ,
suflitlu tu subţârli ţeru
ni angricosu tora iasti.
Tu ţerurli di dinclo di ţeru
v-aş andâmaseascâ tu agârşeari…
————————————
Irina Lucia MIHALCA
București