Ramuri și brațe
Îmbrățișează copacul acesta
în zi de luni,
să nu-ți crească corolă peste aurore
boreale ce-ți țin visările treze în somnuri
de ramuri cu păsări-tăciuni,
ard în focuri de noapte încă albastre
răzoare cu flori de sequoia,
imensități roditoare, parfumuri durate
prin bolți,
ține umbrela frunții deschisă
sub arbori si piatra din dălți,
acolo plouă mereu si timpul se naște
rotat prin ramuri si brațe
ocolind începuturi, săruturi amare
si dulci, cuiburi geneză si praf,
atât de mult praf
că nu se mai văd felinare aprinse
în vârfuri de pomi de crăciun!…
Purpuriu duminical
În liniștea maniacală
tu te plimbi prin odihna mea
cu tălpile goale,
afară au căzut deodată toate frunzele
din grădina de vară,
un semn pătrat al toamnei ce-am ținut-o
în beciul melcilor cu aripi…
întretăiat în roșul unui amănunt
un cărăbuș de mai
îmi face bezna ierbii cruce,
la biserica veche se trag clopote
nu se fac înmormântări,
e doar părintele beat
și preoteasa naște iar fără moașă,
e duminică
și toți ne preumblăm în odihna
celuilalt,
așa…ca-ntr-un început de lume
e duminică si visele încep să răsune,
un înger deocheat mă ține
strâns de mână!
O voce în noapte
Printre luceferi prosternați luminilor
din cadre infinite, doar umbra lor
stingheră fărâmițează nopți
uitate prin zile la amiezi
mergând cu nevăzută moarte
în visuri resemnate rând pe rând.
Îngeri paji cu coifuri din purpura
șoimilor maltezi așteaptă
într-o parte, să se închidă porți în edenuri
cuminți ce nu port aripi printre spini
de aroganță,
e noapte-n tot si parcă ceru-i o gură
larg deschisă de întuneric circumcis,
pe trapul cailor înverșunați
în fuga zărilor prin norduri neaprinse,
nocturn e si șoptitul maramelor de zodii
uitate jos pe prispă,
necălcarea din casa timpului e rodie
amară, în constelații semnul mierii
e fluture de câmp,
în nemișcări altare ard de tristă fecioara
ce se naște cu ochiul gol plângând,
o altă noapte pare o voce de chemare
pe trena lunii care se înnoptează iară
cu noaptea nunții floare,
de întuneric ființă crescută între borduri
solare și liniștea din vânt.
Semnul meu de-ntrebare…
Formațiuni compacte de fantome pitice
se-apropie vertiginos
de semnul meu de-ntrebare,
acesta are chipul unui om țipând
îl iau și-l învelesc într-o coală veche
de ziar, unde-mi țineam usturoiul
la uscat de astă vară,
semințe din pașii duhurilor
se fac semafoare de greață hulitoare,
mă rotesc în bufnițe de zi
cu semnul meu de întrebare,
ne cocoșam amândoi sub o tonă
de puncte care apoi
se înalță la cerul de sub ploi
ferit rotund, de altă pângărită
întrebare…
Lunetistul ungherelor
Dac-aș fi liniște
as intra-n piatră si apă ne(apă),
coloratură de nimic în efervescență
paleativă de miezuri negustate,
si liniștea-i tot un zâmbet
de…atom poliglot,
ce să fac cu zgomotul lor
când în unghere de aburi stau suflete
înrămate?
…întotdeauna un ochi
este un ou cubic sub zborul păsării
pleoapă,
peste frunți sunt treceri de pietoni
legați la glezne,
tâmplele, atenee de încătușat viori
de lumină, ademenesc soprane
virgine de clipă,
sub bitumul unui asfalt roz
fluturele-lebădă polarizează nectarul
unor morminte de flori tămâiate
în ungherele
unui lunetist mort demult,
cu arcul întins, un înger samsar
vinde nimburi întrerupte
și capete neconsolate! …
————————–
Simon JACK
Israel
3 iunie 2019
Foto sursă – Internet