De ce tu mă citești c-un ochi la spate
cu inima de ce nu mă arăți,
unde-ai legat cuvântul mamă
de unde vin nespusele-n poeți?
Cum descifrezi în suflet taina
ce ți-o trimit anagramată îndărăt,
tu știi că-n mine cerul tău mi-e haina
ce strălucirea-i trup și portul nord la gât?
De ce mă pierzi uitării pradă
când eu te bântui în somnul vechi și strâmt,
din visul tău copil pot face acoladă
pe miriade de tornade, un vers alăturând,
Încotro poartă lumea scrisul
ce-l dăruim cadou c-un strop de suflet nins,
de ce tu mă citești c-un ochi la spate-ntransul
de ce socoți poeții un semn în necuprins?!
Pasul în spate
Neîndemânatic
pasul în spate se face echerul egretei
in mit nupțial,
nebuni dezbrăcați
imbrățișează copaci de fum
ofrande argăsite pe genunchii
Ioanei D’Arc,
carismatic
clovnul deghizat în plânsul viței de vie
umple ciubere cu apa Bobotezei
băută de Hamlet în noaptea
Sfârșirii,
craniul unei himere de canonizat becuri
din beci, hlizește un râs din umbră
e avortul gurilor…ce tac
pasul în spate
așteaptă abisul din față
pentru un ultim salt, într-un singur picior!
***
dac-aș tăia aripile îngerilor ce-mi țin
bâlbâiala schizofreniei de tine
in pământ,
aș face din vârfurile lor săgeți de virgule
flămânde în zborul rândurilor albe
strânse colier pe limba șerpilor
strâpunși de rime încordate,
ca ramura uscată
ca toamna arborată pe-un vers
torent,
ca tine cea din umbra plajei
ce leagă două midii-n scoici captive
două-mbrățișari, o singură făptură,
o mie de ochi pe-o gură de furtună
ingeri fără drept la zbor…
***
și cel mort visează
atenție pe unde calci nălucă fără zile
prea bogat în nopți,
s-ar putea să te împiedici de cele nevăzute
să nu dai cu glezna-ți aspră
in vreo lespede de oase sub clar de lună,
in general se întâmplă să rămâi
fără șchiopătatul talăngilor ce te trezesc
in echinocții bipolare,
la fiecare trei din noapte
te tot zăresc dându-te în leagănul din
curtea lui Iuda, samaritean a fost și el
indopi cocoși cu frânghia lui
agățată de freamătul meu Obelisc,
te legeni așa de dragul meu crezând în
Utopii amare
ce nu știi probabil
e că știu a visa laolaltă cu cei morți,
din păcate mi-am uitat metronomul vidării
ce măsoară bucuria ta din leagăn
cu noblețea unui Adam pârât de îngeri
fix în clipa ce detonează
Învierea unui demon,,din flori”…
Schimonosiri
cuvintele devin artrite
spuse-n frigul tăcerilor plouate în ger
apoi se fac pe două guri
un fel de mers ademenit pe ape
de-un fluviu static de grotesc,
imi scriu…ca pentru mine
din noaptea minții ocolite, obloane închise
in pereți, la fel ca și tăcerea sunt
cuvinte ce-mprejmuiesc ferestre care nu
aduc lumină de nu plătesc tribut
obloanelor ce singure ca-n criptă
se ostoiesc în nelumesc,
jumate candelabru jumate zid la colț
e timpul meu ceasornic fără milă
nebune de nimic risipitoare fee
sunt stelele sclipind a grotă
pe bolta mea închisă-ntr-un portic,
ce naiba este timpul?
…o mascaradă epocală, zbor feroce
de lăstuni,
cuvânt schimonosit de Lege-n piatră
un semn tenace de pământ
imi arcuiesc în ape botezate umbra
nu pot dormi de fel în nenăscut
dar ca și umbra pot dispare deodată cu
pacea înghesuită tandru în vipere ce-și
port prin cleopatre a doua ființă
respirând în jertfe ce nu și-au mai găsit
mormânt,
dar uite așa chiar spânzurat de pravila
din mine sunt liber să desenez
ce vreau
să-mi fac afișe din cuvinte să mă stârnesc
pe-un vârf de brad, fosilă să mă destitui
in vechiul colbului andin
de ars mă voi mai arde-n focuri cu vâlvătaia
trasă-n jos,
și chiar rămas în jar un licăr, schimonosesc
din două virgule…un,,dar”.
Datul…
e datul mirilor la breasla străjerilor
de nopți furate,
iernatul toamnei se pierde-n
coifuri de vikingi,
alunecă din cer hyperioni cu gust
de cearcăn în grote de lumini
madone leagănă în poale
prunci cu aripi de măslini,
de datul mulțimilor din sare
Sodome și Gomore amuțesc
in râuri dulci de miere adunată chiliile
gropilor cu moarte bat ceasurile oaselor
ce înverzesc,
e vremea aplecării suspinelor deșarte
pe coaste roase din Indii alămite
acolo necunoscutul ia chipul omenesc,
e datul coroanelor pe umeri
capul rămâne veșnic dezgolit,
se numără din nou grumazuri edenice
prin Valea Regilor cu meri
și tot acolo mamele vor naște prizonieri
copii mirilor…cu pieptul dezgolit.
————————–
Simon JACK
Israel
Noiembrie 2019