***
croșetai zulufi de mătase
pentru coarnele caprelor ce săreau peste
infinitul precar al umbrelor
de aragan,
pustiul îți dăruia ofrandele de corali nisipoși
ai beduinilor căutători de ape,
cerul tot al tău
învinuia taina lunii în circumcizia luminii
adăpată în ,,chimono”de alcatraz
solar,
setea domnea peste tot, chiar și-n palma ta
ce-mi modela lutul picioarelor
intru scăldarea unui eden proscris
fântânilor ce-ți acopereau gleznele unui
sărut occidental,
sepia surâsului tău malign eșuase pe plaja
pescarului din mine pe când eu
marțian, culegeam printre planete pătrate
ultimile rămășițe ale trecerii tale
prin convalescența gânguritului meu
sentimental…
CAVIAR PE MUCEGAI
Surâsul viermilor pe rouă
zădărnicie veche în postulatul lui Ahile
călcând biohazarduri electrificate în bezna
unui amalgam,
vecernia luminii dezbrăcată
in joia mare postind curat dar pe furate
miresme alungate din tămâia ce fierbe
laolaltă cu nemurirea în cazan,
drumeagul pietrelor sfințite
de nu știu cine purtând pe cap furii de nimburi
e calea nouă din dorință
selenizând argintul lunii pe raclele de porci
cu arcuri ce-au erijat iubiri în plumburi
cei travestiți în cupidoni masați,
alegorii roiesc perpetuu
in ermitaje camuflate cu drob de sare de la
Pape ce ne invită-n carnavaluri sodomizate
de satrapi,
atâta eden în sandală, atâta caznă în exoduri
miros de morți în habitate înstrăinate
demiurgic în infinituri fără leac,
priviri ascunse după colțuri de firide
zbor de dracule-n liliacul de armindeni,
agore plânse de ulise cel ce-a uitat în vinul
minții o mie de închiși prin temple și o
Fatimă adolescentă țesând bumbacul umbrei
sparte în giulgiuri scumpe peste ziduri
adăpostind pe Marco Polo prosternat,
cu mâini murdare mâncăm rod de lauri
mulțumim atrofici către ceruri în fanta
sclipirii unui șpan, ne auzim în reluare ecouri
xeroxează neputința celui ce nemișcat
din vanuri se face colb în armistițiul unui
armaghedon îngândurat pe prispa bătrânilor
din îngeri nesculptați,
in robe de bufoni etilici cu spaima negrului
in cazne lovind în alburi fără grai
se plimbă-n promenade ample cei ce au
banul la ciorap, pe melci se etalează vrajba
ierbii necălcarea ursitoarelor e cancer în
gutui, nesfârșită întemnițarea frunții se
perindă prin pleoape mângâiate aleatoriu
de vânturarea unui Ene împodobit
cu stratageme orientale în gustul mierii
amărui, Shogunul nordurilor pardonate de
ere caste cu verande sălășluiește mort
in viul vremii și nesperate idealuri se fac
sensei în nopți samsare orbecăind colonizați
pe rând în pacea florilor de tei,
din gustul toatelor noi scribii
ne ungem pana cu tortură și ne-nvelim cu
mucegai, revin și-ntreb scârbit de ura ce
ne amăgește cu temei,
de ce uităm ades de pâinea dospită cu sudoare
piciorul gol în zdrențe atât de rar,
vorbim în tălmăciri limba maternă mâncăm
din celălalt ca viermii din absență sleioși pe
guri de hoit și…caviar.
***
Îmi e cu neputință să mai răzui neclintirea
acestui timp imberb în liniștea mieroasă
a stuparelor din piatră măcinată,
il las intenționat, irelevant
in evantaiele mov ale gheișelor reinventate
deasupra surinamului păgân
poate va fi răcoare și-n stepa mea
cu orbi pe cusătură
poate-mi va fi zburând,
colcăie caricaturi ambrozii în
afișe desenate pe speteaza umbrei unui turn
de parașutat corbi tătari,
o voce albă strigă din pubele:
,,alfa și omega”
,,alfa și omega”
,,alfa și…”
imi e cu neputință să mai aud
cu ochiul plâns
ce cade la pământ și se răscoace!…
VĂLUIRI
Cerul atât de liber
ca un fir de praf sălbatic
pe unde de condori,
deasupra ca niște zmei prinși pe firul
unui stâlp de telegraf
ingeri mai dorm între două ierni
cu semn de carte,
ei visează la striviri neconsolate…
văluiri,
cocori în voaluri de timp
amestecat cu vin…
vin perisabili și străini feți frumoși
imbrăcați în torțe de lumină,
să le pregătim așternuturile de noapte
vor dormi aici,
o eternitate!
COTIDIAN POETIC
Îmbrățișări alb-negru,ziare aruncate
prin săli de așteptare
in gări de protocol,
vitrine goale și umbre ferecate la subsol
trece regele prin cronici nesemnate
miting neanunțat la cafeneaua
de la mall,
rulează matinee în teatre fără scene
sufleori de bani gata se eschivează în bufoni,
trotuare parfumate boemic plâng
in hățuri întocate, ciorapi negri din plasă
adună fluturi de pe masă și pantaloni
de dandy cântă rapsodii nocturne-n
patefon,
un popă își îneacă amarul în busuiocul
plâns de-o baltă din piața unui,,rai”
din cimitire toaca se-aude înveselită de-un
june fără glugă extaziat de lună
și doar câțiva parai,
toneta de la colț primește marfă scumpă
vizavi o bătrânică umblă cu foamea peticită
să-și vândă din verdețuri pentru o palmă
scurtă de pâine și mălai,
polițistul anonim adună de prin cârciumi
imbrățișări alb-negru, ziare aruncate
golani fără speranțe și doi poeți holtei!…
SENS UNIC
În anticamera visului dezavuat
de rebeliunea firidelor în transă,
himera unui ghioc
rezemată stă pe înfruntarea unui ventriloc
insinuat în zborul lepădarii,
un du-te vino acaju
cam duminical
rotește odihna duhurilor peste ascensoare
coborând și urcând iaduri cu gust
de mentă,
poate pentru că simeza unui bolovan
in mâna lui Adam
e aură curată,
toate aruncările cu lumină în bezna
olarilor muncindu-și trupurile se fac
pendule rămase-n nemișcarea
părții stângi…
TĂLMĂCIRI LA ÎNCEPUT DE AN
Clipa nebăgată-n seamă indică întotdeauna
nordul cel mai sudist al păpușoiului uscat
din spatele latrinei fără apă,
gestica timpului păstrat la naftalină
impresoară cu miez de santal clorofizat inrem
uciderea ultimei molii ce a supraviețuit în
premeditarea lemnului de foc ca algă pe
plaja unui bec ce arde-n canioane
de nesomn autentificat,
statui din apă de gargară sunt mulajul rânjetului tău pe masa săracului demonizat de
umbra unui ciolan afumat pus între posturi
adliteram cu asterix de îmbrânceală,
firește că soclurile lor sunt prometei născuți
prematur în clinici fortărețe, așijderea larvelor
de fier din care ies mai târziu picioarele
podurilor suspendate pe nimic,
moromeții canalelor astupate cu flori de mort
miros a liliac frustrat, sărăcia brățară la
glezna boului de jug e pâinea caldă a unui
soldat necunoscut înscris la balet,
văd lacul lebedelor plin de bocanci și baionete
cu inscripția,,made in Triunghiul Bermudelor”
ce tăcere de grotă se așterne apoi în
tălmăcirile de-nceput de an unde toți brazii
de Crăciun plutesc în bărci albe de promenadă
pe lacul unui wc-eu îmbuteliat într-un pet
de ciocolată belgiană.
PSORIAZIS
Întunericul ce se învecinează
cu sacerdotul ulucilor de gard se străbate
cu duminica luminilor de mucegai,
luat în loc de clopot
măsoară pulsul celor care dorm sub pământ
se hrănește cu tulpini de muguri
și primăvara iti mănâncă brațele,
in locul lor aripi imense
te vor înveli într-o mâncărime cu miros
de liliac ce nu se vindecă niciodată,
te mai întrebi apoi
de ce roșul este semnul stigmatelor
și tu părintele supus
al unui Adam uscat!…
————————–
Simon JACK
Israel
Ianuarie 2020