Imensitate
Pajiști albastre de aer cuminte
între cuvinte, lenevesc,
munți de lumină stâncoasă
și norii aceia verticali cu infinitul
îmi vorbesc,
capre negre de tăcere
telurică sorginte, mă rănesc prin
flori de colț, neomenesc armistițiu
cu vămi de treceri spre durere
înălțare tridimensională,
polenizare între cruci de oțel
albinelor chemare la stupi de altădată
împreunare cu pâini nedospite,
oracle-n sandala rătăcitorului
flămând de apă de botez,
imensitate înghesuită între doi ochi
adulteri,
ceva de-o formă rară, mai rară decât
alungirea umbrei siameză
cu lumina de sub turle prosternate
unui crez,
ceva ce n-ar mai fi, de n-ar plânge
murind, chiar de la naștere,
înflorind în muguri nestriviți de două
mâini,ce n-au știut ce mare-i
palma dată de izgonirea
unei frunze…
————————–
Simon JACK
Israel
Mai 2019