Alăptatul zilelor de vară între vis
și zori cunună peste somnuri
despletite,
sânul rece dimineața al pământului
ne-ntors, brazde mirosind a viață
și a tălpi de grâu în roade ce se scutură
în jos,
tremură prin sate roua ierbii verzi și
stau cosașii într-o rână prin livezi,
dulce un zefir a noapte încă dăinuie
la moară, fete scot fântâni din șoapte
tălmăcind de apă setea unui inorog
prin iezi,
la troița netăcerii murmură un dor
ascuns, proaspătă o lumânare stă
aprinsă de când lumea de lumină
și de dus, foșnesc codrii-n luminișuri
mierle scot din triluri harpe ce se
reazemă de cer, stau ciobanii în toiage
și baltagul plânge-n lemn,
parcă și pe dealuri strigă buciume de
viață pline, e un rost în toate celea
de nerost doar umbra pică de pe toace
nebătute stau clopotnițe chilii peste
zări arhimandrite,
și poetul nevăzut e un pic în toate astea
el tot scrie si se-ndoaie,
ramură în pomi cu floare, lacrimă de
elocință peste versuri abanos,
moare după alăptat eternul unei călimări
din suflet și se naște pe hârtie
tot în zile, tot în nopți, alți poeți altă robie
intr-o mare de frumos !
19 iulie 2019
Stare
Morbidă picătura aceea rămasă din
ultima ploaie a acelei veri
cu îngeri închipuiți se face pasăre neagră
in prima duminică a oșteanului
pribeag,
plutește fricoasă în aerul înțelepciunii al
unui cord de respirare în vidul
gardului cu sârmă ghimpată ce delimitează
nebunia de agonie,
sunt mai multe păsări
mult mai multe,
ca și cum Hitchcook s-ar fi trezit deodată
la ora de educație fizică a fluturilor mei
din noul insectar cu peturi de agheasmă
expirată,
fiecare din ele sunt tot atâtea aripi pe
tot atâtea ceruri pe fundul unui pahar
cu limonadă,
oșteanului îi cresc pene la bocanci
il dor gleznele și-o frică de zbor
măsoară arma de la spate.
…
E iarnă,
numai sunt duminici
decât sâmbătă seara, în cazărmi goale
pe pereți doar pene lipite în urina urât
mirositoare și urme negre de bocanci,
deasupra mansardelor se-aud
fâlfâit de aripi,
sunt berze ce se-ntorc la cuiburile lor
de astă vară…
20 iulie 2019
Mi s-a arătat Dumnezeu…
Mi s-a arătat Dumnezeu
în dimineața asta cu straie de mireasă,
era într-o stare lichidă
pe genunchiul unui înger
prometeu,
uda geana purpurie a zorilor calzi
desfăcea la nimburi de lumină
și prefăcea din ploi altare de bucurie
pentru noi, pentru cei plecați
să lumineze sub pământ drumurile
ucenicilor ce se vor plămadi
din piatra neînceputului,
mi s-a arătat Dumnezeu,
l-am prins de tălpi și palmele
mi s-au udat de roua ierbii ce crește
sus pe casă !
20 iulie 2019
Despre tine
Vremelnic bate vântul semnelor lăsate
in măguri ce-și înălță pădurile de pași,
când despre tine mai știu doar umbrele furate
din calendarele uitării ascunse-ntre pripași,
Mă tot preumblu zadarnică tăcere voalată
in unghiul liniștii ce mă sughiță-n talpă,
de resemnări acum mai mult ca altădată
mi-e calea șarpele din flori, edenică surată,
E altceva apucătura palmelor insinuate
pe trupul gol, flămând ce-l desenez ponor,
cândva a fost în roua câmpiilor scindate
in două zări, același curcubeu plouat sonor.
A împietrit în ape chiar și noaptea răsturnată
peste fântâni de sete sărutului promis,
la mese lungi stă marea noastră înfuriată
lângă meseni din valuri cu țărmul circumcis,
Cât despre tine-mi știe pravilă cuvântul
rostit între amăgitoare suspensii repunctate,
chiar mai tăcută decât în nelumini pământul
tu îmi așterni un nimb pe vise-adevărate.
Ca două lumi pe-o singură firidă adulată
golgote fac statui aceluiași înfrânt răspuns,
când ne-ntrebată o vreme vine înstelată
cu nove căzătoare pe cerul unui etern apus!
21 iulie 2019
În patru colțuri
Din surâsul dimineților tale
mi-am luat lumina să mai văd cu ea
de-mi fuge umbra spre ce tâmplă-i zarea
mea,
arbitrar un colț din suflet te întâlnește
incălzind solare amintiri prefăcute uniform
intr-o margine de stea,
intre cerul coapsei vitrege și-o vipie
albastră, palma mea rumegătoare de focuri
nocturne, aduce ploaie în așternutul
suspinelor nedescifrate,
iubito, ești alfabetul facerii mele în trup
de gonac adulmecându-și prada
nerostirii, din silabele gânguritului tău
in mine îmi fac cuvânt în raiul
nepruncirii,
undeva în absconsul abisurilor retezate
din coastele noastre,
flamuri de osânda dulce, două suflete
imperecheate văluiesc chipuri de
ingeri, prinse în patru colțuri
pe nestemate muritoare…
22 iulie 2019
Ador…
ador căzutul penelor pe ramuri
de lumină din aripile îngerilor
pintenoși,
le-ador și zborul îndurării pe caii norilor
pletoși,
și margini de rupestre Atlantide
incălecate peste ochiul meu-pământ
doinesc, e alb tot oful unei vetre
in neguri ce în cer
mă amintesc,
ador soborul câinilor pe uliți
săpate-n teama unui pas,
lătratul lor la cuci din lună
ce nu mă lasă să mă-ntorc singurătate
intr-o clipă fără ceas,
de adorări mă leagă zmeul
copilăriei mele uitat pe cazna unei stele,
șotroane colorate pe la uși,
se fac ferestre-n zidul morții
copil rămas în decolteuri de umbre ronde
prin unghere,
un duh cu clopoței la gene
strigând în jucării de pluș!…
22 iulie 2019
————————–
Simon JACK
Israel
Iulie 2019
(foto internet)