În țara asta
În țara asta, nu se poate.
În țara asta, toți murim câte puțin.
În țara asta nu se poate,
Murim în cel mai mare chin.
Muncim cu toții de pomană,
Doar hoții știu sa fac’ averi,
În țara asta viața moare
Şi moartea nu are mister.
Degeaba strigă tot poporul
Când sus cu ăla ,
Caând jos cu toți.
Aici, tovarăşi e problema!
Că „toții ” sunt popor nărod.
Cine-a pus primul mâna-i posesorul.
Cine-a băgat în traistă, e cinstit.
Că nu-i interesează pe „tovarăşi”
Poporul nostru trist și-mbătrânit.
Ne mor bunicii prin spitale.
Ba si mai crud, ramân ai morții pe ciment.
„Tovarăşii ” fac mare pasul peste dânşii,
Iar seara la T.V., fac chiar amuzament.
Copiii, nu mai ştiu de şcoală.,
Că ninge mult și viscolit.
Îşi bagă doar picioarele-n ghiozdane…….
Şi pentru ei, copii de căpşunari, este cumplit.
Se fac doar facultăți la X si 0
Cine-i deştept, nu este „cool”.
Nici nu mai ştim de e justiție sau vreme,
Aşa se schimbă legile pe-acest pământ.
Pe-acest pământ muncit cu trudă,
De unde văd strămoşii,” tovarăşii” de azi,
Şi nu-nțeleg nici ei, străbunii,
De ce mai stăm si nu pornim ca ei,
În mâini ținând doar furci şi-ulucile de gard.
Ne crește brutul,
Scade netul.
Facturile nu ne încap în genți.
Ne creşte buba seculară,
Privim în gol, suntem demenți.
În țara asta nu se poate
Să mai lăsăm să iasă morții toți la vot.
În țara asta, sper, se poate,
Ca ei, votații,
Să intre-n locul morților ,
Ca să oprim acest prăpăd.
„Spitalul de boli mintale şi doctorul”
Un spital de boli mintale
Am deschis pentru noi doi.
E spitalul vieții noastre,
Unde suntem doi strigoi.
Utilat e cu de toate,
Perfuzoare sunt din plin ,
Mama ei de sănătate!
Medicii sunt prea puțini!
Doar un doctor ne despoaie,
Ne consultă inutil,
Ne consultă-n măruntaie,
Dar în suflet e venin!
Este medic bun , desigur,
Ştie tot ce-a învățat,
Însă boala-i mult prea aspră,
Pentru ea, nu este leac.
Tâmp mă uit la tine, mută.
Nu mai pot să dau-napoi.
Însă medicul ne ştie ,
Foarte bine pe-amândoi.
Nu ne vrea cobai, desigur.
Vrea să nu ne mai vedem.
Vrea să spună tot ce poate,
Nu suntem ca în desen.
Ca- n desenul lui de şcoală,
Mama, tata, la un loc.
Doctorul acesta dragă,
Ne-ar mai vrea, doi pe un loc.
Dar şi el, cunoaşte, ştie
Criza bolii ce-o avem.
Ştie c-avem moartea în spate,
Că suntem într- un blestem.
Nu ne dă medicamente,
Nu ne perfuzează vena,
Nu ne dă calmante, dragă …
Vrea să-şi studieze gena.
Vrea sa ştie, când, desigur,
Cum şi unde ne-am desprins.
Ne pune-n cămăşi de forță,
Nu pare deloc surprins.
Haide, dă-mi acuma mâna,
În cămăşi să ne dansăm,
Doctorul ne-a pus cununa,
Pentru el, hai să valsăm.
Mulțumită lui mai suntem,
Datorita lui privim
Cum ne cresc nepoții-n curte ,
Cum copii redevenim.
Te- am iubit, ți-o spun, desigur.
Şi-acum cred că te iubesc…..
Misiuni îndeplinite….
Doctoru-i dumnezeiesc! ”
––––––––––
Simina PĂUN-MOISE
21 iunie, 2018