Simina PĂUN-MOISE: Scrisoare către Moşu’

Stai şi caută-te în sac,
De ai pentru mine, vreuna,
Sau de nu…. rămâi posac!
Mie una…mi-e totuna.

Mi-ai tot dat, iarnă de iarnă,
Poezii, poveşti țesute,
Însă n-ai ştiut, tataie,
De mine, dac-au fost vrute!

Mi le-ai îndesat pe horn,
Mi le-ai pus în şosetuță.
Eu… mă prefăceam că dorm,
De poveşti, mă lăsam dusă.

Ți-am dat lapte și furseacă,
Biscuit, cum mi-ai cerut.
Însă moşule prea triste-s,
Darurile ce-am pierdut.

C-am pierdut întotdeauna,
Orice dar, ce drag mi-era.
Sau de nu-mi plăcea, totuna!
Dar din dar, nu se făcea…

Nu te cert, nu cer nimic.
Însă doar atât aş vrea:
Renii când îi pui la sanie,
Nu le spune-adresa mea!

Lasă-i să alerge-n lume,
Du-i la case cu lumini,
Nu-i aduce-n casa tristă,
Unde chiar, şi tu suspini.

Nu-i aduce-n casa sumbra,
Unde nici gutui nu am,
Unde nu mai ştiu colinda,
Moşului ce-l colindam.

Moșule, de mă iubeşti,
Şi de vrei să-mi vii la noapte,
De la porțile cereşti,
Adu-mi giulgiul mai aproape!

Este tot ce îți mai cer
Într-o ultimă scrisoare:
Vorbă bună să îmi pui,
Morții să-i cer alinare.

Când ajungi cu dar la ea,
Când o fi, în noaptea sfântă,
Să o-ntrebi, de s-o putea,
Darul meu de o încântă.

Îi dau viața ce-o mai am,
Mă aşez la ea în cârcă,
Să mă plimbe de mă vrea,
Pe o vale care urcă.

Şi de-o fi, la anul iar,,
Când o fi să îmi mai vii,
Moşule, să nu mă uiti!
Darul tău să mi-l aduci,
Printre morți, nu printre vii!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

25 noiembrie, 2018