Simina PĂUN-MOISE: Omule!

Omule!

 

Cucereşte-te omule!
Îndrăzneşte-te!
Întinde mâinile să cuprinzi ceva
Ce o fi numai al tău!
Curăţeşte-te cu sufletul
Şi apoi dă-i aripi.
Lasă-l să ajungă
Acolo unde el este cucerit.
Îndrăzneşte-te!
Fii smerit în faţa sufletelor
Curăţate şi întâlnite două câte două
Şi sfieşte-te la poarta raiului,
Căci acolo te afli,
De poţi să pătrunzi în suflet curat.
Desfă-ţi aripile sufletului
Şi lasă-l să zboare.
În sus, în jos,
Să se lovească de colţurile inimii
Când va fi să fie, de va fi iubire.
Cucereşte-te omule şi te dezmiardă,
Că-n suflet smerit şi curat
Ai nimerit, dacă te simţi iubit.
Îndrăneşte-te şi te roagă,
Raiul să-ţi fie pământ
Şi-atunci pământul trebuie să-ţi fie sfânt,
Dacă sufletul îţi este legat de un suflet curat.

Ai grijă,
Tu,
Să nu iubeşti!
Căci atunci…cucerit eşti
Şi neîndrăznit.
Tu,
Să huleşti,
Să întrebi,
Să te otrăveşti!
Aripile să ţi le strângi,
În pântec să ţi le înfigi,
Iubirea,
Omule,
Să fii sigur că nu o simţi.

–––––––––––––

Simina PĂUN-MOISE

8 iulie, 2018

Lasă un răspuns