Nu mai pot!
Mi-e somn acum,
Că este noapte şi târziu.
Nu mai striga ca un zănatic
Şi înțelege că nu vin!
Nu îmi mai bate în fereastră,
Nu mai striga vecinilor ce vrei!
Pricepe domnule o dată !
Amorul nostru, nu are temei!
Şi nici măcar temei legal,
Acum nu are.
L-am rupt și p-ăsta, ieri, de tot.
Pricepe, ultimul vagon a fost în gară,
Am încercat, dar nu am prins bilet cu loc.
Şi n-am putut să merg cu naşul,
Fără bilet, nu merg, de fel.
Era un singur loc pe scară
Dar nu m-am agățat de el.
Mergeam cu trenul ăsta, sigur.
Dacă aveam un loc comod.
Dar n-am avut o viața-ntreagă,
Deci înțelege, nu mai pot!
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
23 iulie, 2018