Masca
Viața e o poezie,
Tristă, veselă, se ştie.
Inima e de hârtie,
Faci din ea, bucăți o mie.
Eşti artist de faimă mare,
Sau de eşti de mâna a doua,
Nu contează cine, care….
Joci un rol de modă nouă.
Iei o scenă la-ntâmplare,
Iți pui masca ce se cere,
Strigi atât cât poti de tare:
„Ăsta-i rolul, o plăcere!”
Ăsta-i rolul scris pe-o carte.
Eşti bărbat sau eşti femeie,
Nu te-ntreabă cine-mparte,
De a sufletului cheie.
Strigi pe scenă, te prosteşti,
Vrei pe toți să-i mulțumeşti.
Dar când vrei s-aduni, să scazi,
Vezi doar riduri pe obraz.
Vezi că eşti dator la viață,
Vezi că eşti doar o paiață.
Şi te uiți cu disperare,
Cine strigă cel mai tare.
Cine joacă rolul cui,
Cine-n viață e hai-hui,
Cine are suflet trist….
Mai exist…nu mai exist?!
Şi te uiți în urma ta,
Simți cum vine noaptea grea,
Cu o mantie de lună,
Să-ți ureze „moarte buna!”.
Şi iar stai, şi-aduni şi scazi,
Netezeşti al tău obraz.
Închizi ochii-ncetişor,
Îți iei zborul lin…. uşor….
Ai doi zloți în buzunar,
Ți i-au pus….dar în zadar.
Vama treci tot clandestin,
Face parte din destin.
Îți porți masca şi în moarte,
Din scenetă face parte.
Îți joci rolul pân’ la capăt,
Îi strigi morții ca se poate.
Că se poate să te lase,
Vieții să îi ții de saşe.
Să încerci s-o joci din nou,
În acelaşi cazinou.
Dar cu zaruri măsluite,
Cu rulete înnoite,
Crupieri sa fie alții,
Să se schimbe saltimbancii.
Şi ajuns la judecată,
Ascunzi masca pe îndată.
I-o predai lui Dumnezeu,
Nu îi ceri, măcar…. un leu.
Faci proces-verbal cu El
Şi-l semnezi: un derbedeu!
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
29 septembrie, 2018