Într-o zi
M-ai colorat într-o zi
în culorile inimii tale.
De-atunci, ce-aş mai fi putut fi?
Mi-ai pus la ochi albastru
furat din colțul cerului
când stau cu ochii-ntredeschişi.
Gura mi-ai colorat-o cu roşu
furat din macii grâului încă netăvălit.
Pe sâni mi-ai pus doi bujori,
roz-liliachiu ca norii în zori.
Pântecul mi l-ai colorat
cu-n galben de lut,
din pământul nelucrat
să crească rodul iubirii tale.
De pulpe mi-ai atârnat verdele copacilor
care stau doar în picioare,
fremătând în vânt şi arşițe şi ploi.
Gleznele mi le-ai făcut
de un portocaliu intens
ca soarele care ne pătrunde
dansând sub cercul lui,
aproape goi.
În piept, pe partea stângă,
ai pus ,
scrijelind aproape, pielea,
negru intens, ca smoala cazanului
în care or să ardă
toate iubirile lumii, nepermise.
Din inima ta mi-ai pus culori,
pe față, pe trup, pe suflet.
Doar spatele mi-a rămas alb,
pe sub omoplați să-mi poți pătrunde,
când celelate iubiri nu-ți mai sunt sfinte.
Într-o zi, cu tine zbor!
––––––––––––-
Simina PĂUN-MOISE
31 mai, 2018