Concluzie
Ne-a ajuns tăcerea cuvinte,
Ne-a ajuns cuțitul până la os,
Puține mai sunt lucruri sfinte,
Din tot ce-am trăit fără rost.
Iubirile sunt ținte pe ziduri,
Puşcaşii marini le ochesc din văzduh,
Ne mor iubirile declarate ca sfinte,
Ne mor, la margini de drum.
Cumplit ne loveşte tăcerea,
Cumplit ne-aruncăm priviri de ciclop,
Războiul, de-acum este vrerea,
Atât să mai facem, noi doi, la un loc.
Ți-ai scos artileria grea,
Mi-am pregătit pistolul cu apă,
De azi nu mai ştim cine şi ce să mai vrea,
De azi, ne săpăm fiecare o groapă.
Împărțirea o cerem, pe teritorii,
Semnăm tratate şi pacte,
Zâmbesc, când ne văd, trecătorii
Noi râdem, de toți şi de toate.
Nu vreau partajul să-l facem,
Îți las ție, de-acum, tot ce-a fost,
Îți las uscatul, îți dăruiesc nişte ape,
Şi du-te…în viață, nimic n-are rost.
Tăcerea îmi țipă cumplit în timpane,
Îmi iese din creier, îmi apasă pe ochi,
Îmi aleargă prin suflet bocanci cu crampoane,
Iubirii pierdute, îi zic de deochi.
Să crape de astăzi în patru,
Să se împrăştie in nord şi în sud,
În sâni de fete neîncepute,
să crape, în ochi de flăcăi,
Prăpădul iubirii, să nu mai ia foc.
Deci, să tragem concluzii,
Concluzii gândite,
Căci cele de ieri,
Pripite ne-au fost.
Concluzia de astăzi,
Ne este iubite:
Cu tine pe-un loc,
Nu vreau
Să mai am loc.
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
7 decembrie, 2018