Bolnav de frumoasă
Erai atât de frumoasă!
Bolnav de frumoasă!
Ochii ți se întredeschideau
Doar când eu respiram.
Şi verdele lor fugea,
Fugea in crudul ierbii de mine legănată.
Atat de frumoasă!
Respiraţia ţi se oprea
Când în ureche îmi suflai…
…Eu….vreau trăire- spuneai
Mâinile ți se legănau uşor,
…a chemare
Şi, parcă vântul în cercei îl împuşcai
Cu o stea căzătoare.
Frumoasa mea de-o stare!
Călcâiul ți-l înfigeai in pătura moale…
Starea mâhnita a frumuseții tale
Mă cuprindea,
Când trupu-ți firav
Cu putere nebănuită mă-ncolăcea.
Minune dumnezeiască,
Ce coasta mi-ai frânt!
Te-apleacă spre mine frumoaso,
M-alege şi cântă-mi!
Şi cântă-mi iubirea pierdută,
Şi domină-mi viața trecută,
Şi iartă şi lutul din care mi te-am făcut!
Bolnavă frumoasă!
Mă iert eu, pe mine,
Că inima am uitat să ți-o pun
Între mijloc şi gât.
Lacrima de fericire
Într-o seară
am ținut marea în palme.
Şi luna ta,
pe care o purtai pe tâmpla vieții,
mi-a atras-o.
Până dimineață
şi ultima lacrimă,
printre degetele răsfirate
am pierdut-o înspre tine….
Era lacrima cu care îmi spălam privirea
dupa sărutul tau.
….lacrima de fericire!…
Am să îți iau luna
să o fac nouă.
Şi până se albăstreşte,
ca sufletul meu despărțit de tine
…..iubire ințeleaptă….,
o pun în locul mării…
Nu ştiu din luna ta ,
ce pot pune în locul sării!
Mare fără sare,
este undeva!
…. la departare….
lună fără tine,
iubit tainic, în surdină,
n-o să fie, n-o să vină.
Acum….spune….
marea ta cu luna-n ea
cine e?
sunt eu ….
sau tâmpla ta?
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
27 iulie, 2018