Silvia URLIH: Poesis

ARIPILE NOASTRE

 

În zborul meu,
m-am împiedicat
de zborul tău,
aripa mea
s-a oprit o clipă
în tăcerea ta,
pașii mei
ți-au simțit mersul spre hău,
te-am oprit din cădere,
ți-am întins aripa.

În zborul tău,
mi-ai auzit glăsuirea din cânt,
aripa ta
și-a atins zborul
de zborul meu,
m-ai auzit,
te-am auzit
și am coborât pe pământ…
două zboruri unite în gând
de Dumnezeu.

Aripile noastre,
s-au întâlnit o clipă
și și-au spus…
și-au spus în baladă de dor necântat

în cântecul lor,
nu există apus,
că în zborul lor,
căderea în hăuri,
a stat.

 

MĂ NINGE-A IUBIRE

 

Mă ninge iubite-n tăcere, a tine,
mă ninge cu roua ce-ai puso-n sertar,
mă ninge cu raze ce vin să m-aline,
mă ninge-a iubire cu maci din altar.

Mă ninge iubite
cu tine-n
tăcere,
mă doare iernirea
din iernile tale,
ajunge iubite,
prea multă durere,
oprește-ți în clipă
mersul agale.

Mă ninge-a iubire
și-a nori
și-a zăpadă,
mă ninge-a parfum cântat
de vioară,
mă ninge a tine
și-a dulce baladă,
nu-mi ești,
dar îmi ești,
să nu-mi fii povară.

—————————

Silvia URLIH

10 decembrie, 2018

Lasă un răspuns