NOI NE AVEM !
Și,
ce să fac
când sufletu-mi te strigă
și-ți vrea privirea
în ochi
să mi se piardă,
cum să ne-avem
când cerul ne obligă
să fim două liane
ce-n gânduri
se dezmiardă?!
Cum să ne-avem
când
ne despart câmpii
și când
doar steaua
ne este legământ,
cum să ne-avem
când toamnele târzii
ne-au despărțit
o vreme
pe pământ ?!
O să ne-avem
căci
dorul ne ucide,
și știm că nici o apă
nu este stătătoare,
o să ne fim,
căci soarta-n noi
decide
de vom fi vară
sau gheață
în ulcioare.
Noi ne avem,
căci
doru-n dor
ne leagă,
iar depărtarea
ne este legământ,
noi ne avem,
căci viața
ne e dragă,
iar verile
ne vor lega-n descânt.
Noi ne avem,
căci
drumurile noastre
au fost rescrise
de magi
împărătești,
noi ne avem,
căzi zările albastre
ne sunt cărări prescrise
de astrele
cerești.
—————————
Silvia URLIH
30 noiembrie, 2018