Afară doar târziul cernea pradaunui amurg dedat la-mpotrivire
iar palma-ntinsă aștepta solemn
floarea de crin pe pieptul lui de mire
sub crucea consacrării a căzut
dar legea se-mplinea arzând sudoarea
în care roșul jertfei picura
peste vrășmași cernându-și îndurarea
nu glasul de mustrare răzbătea
nici defăimarea care da cu banul
la împărțirea prăzii ci iubirea
spre apostații ce-i slăveau dușmanul
și noaptea cobora în plină zi
și-nfiorarea își juca destinul
dar mirele își aștepta mireasa
să-mpărtășească prescura și vinul
mireasa însă a îngenunchiat
la galere căzută în sclavie
când hoți și ucigași se însoțeau
cu fariseii in apostazie
un clopot răsuna mult prea târziu
și cu ecoul lui mult prea departe
aprindea ruguri jertfelor din noi
cum arde slova versului în carte
dar curcubeul cobora pe cer
și crinul înflorea a mângâiere
când Logosul ce-a ordonat în toate
a pus la poarta lumii Înviere
———————————
Silvia BODEA SĂLĂJAN
28 martie 2o19