E în plânsul meu de azi
Dorul tău de pădurile Asiei.
Cocotierii cu umbre lungi
Și căldura aceea bună pentru reptile.
Îți amintești leii keralazi surprinși
În elan amoros?
Și cortina înserării peste noi?
Am decis
Și pe subțirimea aerului am jurat:
Există o peșteră pe lumea asta
Doar a mea,
Îmi pun frica într-un rucsak
Și o lanternă,
Mă desprind de imagini, de umbre,
De corzile mâniei, de funiile dragostei,
Vă spun adio. Plec.
Există o pădure plină cu jivine,
În care voi binecuvânta
Primul tigru flămând
Care se va hrăni din mine!
Căci, m-ai lăsat singură și pradă omului!
Sunt carne pe masa lui de duminică.
Un ascet mănâncă o femeie.
El crede cu tărie
Că dreptatea o slujește!
Mai viețuiesc doar pentru că,
Mă-încred în tigrul frumos și flămând!
———————————
Silvia ANDRUCOVICI