O adunare, ca oricare alta a membrilor Uniunii Scriitorilor de limba română din Israel. Saul Carmel.z.l Președintele mi-a făcut cunoștință cu scriitorul BERTHOLD ABERMAN. Fără îndoială, îi citisem nu numai publicațiile din gazetele săptămânale ..dar nu și cărțile. Se adunaseră, pînă atunci destule volume – numai că Eu nu avusesem plăcerea lectorului-criticului de a le lectura. O primă lectură a unui volum s-a petrecut cînd Saul îmi împrumută volumele prozatorului, cu prilejul unui premiu ce i se acordase. Subiectele pe care –în general Aberman le pune în dezbatere dețin un specific ,,intimitatea,,. La o primă lectură-petrecută cu ani în urmă,am schițat pe o foaie de hîrtie ,,părerea mea ca lector,,:Berthold Aberman e un psiholog a cărui putere de redare a intimității stărilor personajelor, a situațiilor absolut veridice –merită o aplecare mai profundă ,,. Scriitorul, în laboratorul creativ, pentru o mai bună înțelegere a personajelor, ne redă locul, stările sufletești și împrejurările conflictelor. De altfel prin vastele sale cunoștiințe literare și nu numai- citatele din marii clasici, filozofi sunt adaptate nu numai la situațiile-mediile în care personajele acționează, dar ele complectează ideile povestirii-nuvelei pe care o lecturăm. Citatele din Cicero, Marcus Aurelio sau chiar din literații zilelor noastre determină lectorul să intre în miezul conflictului desbătut. Lectorul are posibilitatea de a-și completa cunoștiințele,a întregii viziunea. Și de ce nu?! Aberman își îndeamnă –cu finețe lectorii de a pătrunde în domeniul filosofiei, a marilor gînditori clasici. Dacă studiile și preocupările profesionale de-a lungul anilor în România i-a dat posibilitatea de a cunoaște și analiza o anumită societate cu preocupările, înclinațiile și realizările din acele vremuri. Desigur, că în împrejurările actuale, unde societatea israeliană are o anumită influență,în conceptul a o parte din scrierile sale, constatăm o anumită înclinare conceptuală. Drept care am recitit unele povestiri în care mediul își păstrează culoarea locală.
Realitatea dintr-o anumită societate , care a încercat să ne profileze după anumite schițe standard ,adesea a dat la iveală tipuri și prototipuri false.Impunerea unei educații-culturi rămîne o cicatrice –în cel mai fericit caz –căreia i se mai pot remedia parte din suferințe. Psihologii își au uneltele potrivite,deoarece însușirile lor native, cultura și posibilitățile intelectuale le permit să pătrundă în acele celule otrăvite și a remedia-pe cît posibil. Scriitorul Berthold ABERMAN încearcă în lucrarea ,,Și de n-ar fi ,nu s-ar povesti,, o pătrundere chibzuită în caracterele nu numai a unei societăți din trecutul –nu prea îndepărtat,dar în educația,formarea ,,OMULUI,, căruia i s-a inoculat un,,virus,, cu simptome cei puneau în primejdie existența psihologică,poate și fizică. Falsul,ipocrizia și suratele lor inoculate unei persoane cu un caracter integru, demnitatea-nu pot fi permanetizate. Autorul a despris din infinitele ,,povestiri,,din viața unor persoane sau a unei perechi ,cîteva tipuri -descriindu-le cu abilitate stările sufletești și chiar fizice. Analiza psihologiei personale, a cauzelor care i-a(u)determinat pe cei analizați și transformarea stărilor mentale-sufletești, îl preocupă pe scriitor. Psihologul reușește să ne antreneze în lectura fiecărui capitol și nu odată – noi lectorii facem un popas în trecutul acelei societății. Caracterele umane adeseori ușor influențabile ,adeseori din interese de existență sunt capturate de ,,șefi,,sau fie persoane din societatea ,,comună,,într-un joc nefast. În,,Oameni și oameni,, întîlnim,,caractere și caractere,, Scriitorul intră sub pielea acestor victime ale regimului pentru a descoperii gîndirea, adîncimea și exprimarea lor. Zîmbetul, expresia din momentul desfășurării evenimentului, starea sufletească și meditativă a eroului(lor)iată cel preocupă pe scriitor. Un popas pentru a asculta și a analiza starea eroului sau eroinei –a cărui nume, rămîne undeva în apusul vremii-dar care trezește, chiar după ani, sentimente și nu numai-poate chiar o răzvrătire interioară. Nu e suficient să exprimi ,,unii dintre aceștia au fost-au devenit,, oameni primejdioși,,sau X-pentru ași apăra poziția (citește,,locul de muncă-pîinea,, s-a,,făcut frate cu dracu,, .Se pune problema suferințelor interioare,a conștiinței sale care a fost lovită;Eroii săi s-au comportat într-u ,,trecerea punții,,conform rețetei prescrise. Dar tot aceștea sau o bună parte au pînă în aceste zile o psihologie frîntă. Ne este cunoscută expresia ,,Maurul și-a făcut datoria…,, sau ,,A greși e omenește..,,expresia lui Cicero. Scriitorul face uz de numeroase expresii-citate a marilor învățați, adaptîndu-le la situațiile eroilor săi,a împrejurărilor din acele momente. În,,Simple momente,,ne redă o anumită,,societate romînească,,a anilor cînd adevărurile trebuiau zugrăvite într-o singură culoare .Iar cei ce păstrau în sine ,,neadevărul exprimării,,forțați de împrejurări,,aveau conștiința pătată,suflete neîmpăcate, ofuri care undeva răzbeau –nu pentru moment,ci se încolțeau. Desigur că psihologia ,sănătatea lor a avut și mai au de suferit. Fiind în joc populația țării ,-întrebarea a rămas,, au lăsat urme aceste victime ,cu repercusiuni asupra generației următoare? În capitolul,,Simple amintiri,, aș adăuga ,,cu repercursiuni adesea adînci,, depinzînd de la un individ la altul. ,,Iubirea,,-un capitol pe cît de important pe atît de sensibil. Generația noastră a trecut prin perioada cînd și acest nobil sentiment,era observat cu,,binoclul,,anumitor cercuri de control. Capitolul,,Greu de ales,,ridică noi probleme ,aspecte. Autorul se folosește de expresia,,om rău ca un cîine,, dar e cu totul nepotrivit-precum recunoaște autorul.Cîinii sunt prietenii noștrii,ei ne aduc bucurii.Desigur ,am întîlnit-din păcate,,cîini –oameni,,cu spumă la gură și priviri diabolice.Încercăm să-i uităm,să ne îndepărtăm psihologic și adesea reușim. ,,Toamna-iarna,, ne încălzește sufletele cu citate din poetul Nichita Stănescu. Călătoria prin viață determină o cunoaștere a,,ființei omenești,, cu calitățile și defectele fiecăruia. De aceea ,,omul,,trebuie să accepte oricare schimbare,,.Cînd gîndirea și expresia e ,,liberă,, flăcările pasiunii au puteri colosale. Desigur,,tinerețea e timpul minunat de a învăța înțelegerea.Bătrînețea e timpul de a o practica,,(J.J.Rousseau.Numai că,,tinerețea,,generației noastre a avut numeroase neajunsuri-a fost inoculată cu ,,ser,,de o calitate inumană. Numeroase din citatele pe care scriitorul le pune la îndemîna noastră sunt adevăruri valabile într-o lume liberă. Recitesc povestirea,,Irina și Ionel,, iar gîndul se întoarce spre personagii și situații asemănătoare.Cunoașteți expresia,,cînd dracu-și bagă coada,,?!Tinerețea e plină de visuri…dar și aici ,,drumul a fost împroșcat ,iar sufletele poate că mai suferă. Capitolul,,Adevărul?Ceea ce trăiesc,Nu ceea ce visez,,e unul din capitolele în care scriitorul –psiholog a realizat o operație cu un bisturiu pe care doar un chirurg a căror cunoștiințe și experiență dovedesc că într-adevăr ,,viața din anii tăi,,sau pe scurt ,,știința de ați petrece viața,, e ceea ce ne caracterizează. Lectorul,desigur va parcurge lectura întrerupînd –din cînd în cînd-căutînd să se analizeze pe sine. ,,Regretul,, nu are nici o valoare.Trezirea unor noi împliniri –devine puternică .Optimismul din noi trebuie-chiar în acești ani să răzbată în scopul întregirii vieții. ,,Uită regretele ,,după cum spunea Jonathan Larson ,ci continuu viața cu optimism ,profitînd de ,,fructele din jurul tău,,.
Trecerea lectorului de la un capitol la celălalt –fiecare fiind în sine ,,un capitol de viață autentică,,se recomandă a fi lecturat pe îndelete și rememorat .Berthold Aberman –are un condei-bisturiu-pe care-l mănuiește maestruos .Lectorii-tineri și mai puțin –primind –cu fiecare capitol-o lecție de viață autentică.
———————–
Dr. Paul Leibovici
Rehovat, Israel
16 august 2020