Paul LEIBOVICI: Putem trăi fără internet?

Zilele trecute avusesm o întîlnire cu un vechi coleg ,într-o localitate din nordul țării ,unde puteam ajunge doar cu trenul.Cu toate că în fiecare sezon mi-am cumpărat ,,Mersul trenurilor,,în ultima vreme nefăcînd astfel de deplasări,am renunțat la cărțulia cu scoarțele verzui.Telefonul de la gară era ocupat și timpul trecea…!?

Am tras în grabă ușa după mine ,tocmai cînd vecinul ieșea din lift.

-Pari grăbit ,îmi spuse gîfîind și trăgînd după dînsul căruciorul încărcat.

–Am o întîlnire la Natzeret  și nu cunosc ora sosirii trenului…am telefonat..Aș!nici un răspuns! Vecinul ,scoase din buzunarul hainei un telefon –drept ca al meu,apăsă pe clapele luminate și hop! Pe micul ecran era scrisă destinația-Natzeret,nr.trenului,și ora plecării din stația locală.Am respirat adînc și privind la acele ceasului mi-am dat seama că…l-am ajutat pe vecinul Moses să intre în locuința sa. Acum  trăgeam în doi căruciorul .Ne-am așezat față în față.Nevastă-sa ne-a servit două expresuri. Și mai  aveam încă timp de flecăreli.

-Cum ai făcut  Moses ,că și eu am o drăcie ca asta…telefon mobil…adică ,,o mobilă purtătoare!

Nici o problemă! Îmi explică Moses, în timp ce mai trăgea din pipă și-și aranjă ochelari .E drept că din nou apăsă pe cîteva butoane și hop: ora 12,30 trenul nr,….

-Bă,zic eu…minune!-Nici o minune…INTERNET….asta-i tot.

Fănică-ginerele meu –inginer la o societate de transporturi –avea totdeauna geanta încărcată cu dosare,planuri, și în drum spre casă ,uneori se oprea la ,,o vorbă  cu noi,mai ales că mama-soacră care îi pregătea o gustare…eu un păhărel de coniac …că ea ,Geta adică fiica noastră avea un program încărcat la Policlinică. Numai ,de la o vreme Fănică de cum deschidea ușa ,cu zîmbetul pe buze și fără geantă, părea mai altul..adică relaxat,zîmbea…ce mai ..La început ,i-am spus lui ,,Mămica,,că așa-i spun nevestei mele,,Mămico,,ce-o fi cu Fănică?! A schimbat serviciul?..Coboară din auto, nu știu cum, dar e relaxat…N-am îndrăznit să-l întreb..că de ,nu face! A doua zi, de cum intrară amîndoi,căci și ea Gina,adică fiica noastră venise de la slujbă mai devreme.

–Spune ,fiică mea ,cum de la o vreme sunteți mai liberi..fără geanta plină cu fel de fel de hîrțoage..

-INTERNET,răspunse și privirea-i sclipea …

-Am să vă instalez și vouă   INTERNET ca să avem o legătură continuu

Israelul are în jur de 9 milioane de locuitori din care aproape 60% sunt pensionari,bolnavi ,neajutațiî- în sensul că nu se pot deplasa la medicul curant,farmacie ș.m.altele. Un ajutor prețios  și necostisitor  e INTERNETUL! Majoritatea relațiilor cu mediul exterior ,datorită INTERNETULUI,i-ar scuti de poveri.

Aprovizionarea cu alimente,zarzavaturi,fructe ,pîine  …dacă ar avea INTERNET ,s-ar putea rezolva prin ,,o comandă la una din Supermarketele din oraș sau cartier ,,prin INTERNET ,,Și dacă tot vorbim de ale gurii să vă povestesc o tărășenie :pe cînd locuiam pe una din străzi mai periferice,casele aveau curți  cu grădină,pomi și livadă. Vecinele se așezau la taclale, că timp era și pe băncuța de sub pomii înfloriți ,ți-era mai mare dragul să tot flecărești,să schimbi rețete de mîncare și să…bîrfești-dacă așa-ți era felul.Acum ,locuiesc într-n bloc cu vreo 12 etaje.Aproape că vecinii nu se cunosc…cît de ,,palavre,,Doamne mă iartă,,cu cine?Ca să nu mai vorbesc ,cum se schimbă vecinii:unul vine și alți zeci pleacă…Și cum locuința e la etajul ăl de sus,cam la 9 ,nici bună-vremea n-am cui spune..d-apoi trăncăneală…cu vecina!?

Dacă mai aflu ceva,o știre,o rețetă –că mi-e îmi și place să pregătesc ,,bucate,,alese, mă adresez LUI-A TOT ȘTIITORULUI ,,Domnul INTERNET,,.De cum bat din clape,hop! Că am noutăți..gustări și mîncăruri apetisante !!

Ni se face chef de a viziona un spectacol teatral, a audia un concert sau a ne informa despre un anumit film…INTERNETUL ,,ne vine în ajutor .Scriem mesajul nostru și comandăm cele ce ne-am dorit.

Copii ,adesea își au preocupările lor.Fie joacă,prieteni,uneori sunt obosiți și nu au răbdare la o convorbire cu părinții. În ziua de azi,de la mic la mare deține un Telefon –portativ. De ori unde ne găsim –fie chiar pregătind prînzul sau serviind o cafea cu un (o )prieten(ă) putem scrie mesajul nostru pe emai-lul din Internet și va fi recepționat de copil,sau tînăr.

Internetul elimină treptat ,treptat contactele directe între persoane  sau cu autoritățile locale .Ceea ce nu înseamnă o,,negare,,a necesității contactelor directe-față în față cu prietenenii,cunoscuții.Ci dimpotrivă :anunțuri,știri urgente,răspunsuri promte ,informații de moment.

La locul de muncă se întîmplă un,,accident, E necesar a fi înștiințată familia,ambulanța …mesajul expediat prin Internet ,înlătură orice impediment. .

Dematerializarea complicată zilnică a cetățenilor în general și a inginerilor, tehnicienilor ,funcționarilor,diferitele planuri, articole scrise –transmiterea ,corectarea se pot rezolva doar în minute .Schimbul mesajelor –în diverse domenii ale activităților, sunt percepute și retransmise neîntîmpinînd probleme speciale. Contactele directe –ușurează legăturile-fie la orice distanțe. Deplasările fizice au fost reduse simțitor. Dacă aveți un anumit cont ,el se află pe linia de comandă,și poate fi transmis în minimum de timp.

Internetul a devenit curierul dvs. De mare punctualitate și la orice oră. Fraza tipică:intrați în spațiul dvs. Scrieți mesajul în litere sau cifre ,formați numărul partenerului și apăsați pe buton.   ASTA-I TOT!!

—————————–

Dr. Paul  LEIBOVICI 

Lasă un răspuns