Wili aprinse luminile de servici pe coridorul îngust din spatele scenei. Apoi, își luase gentuța în care, ca de obicei, păstra caietul cu însemnările regiei. Spectacolul din acea seară de toamnă ploioasă a avut, ca de obicei succes. În limba teatrală se spune ,,a desfundat ulițele,,. Se jucase o ,,REVISTĂ MUZICALĂ,, cu melodii la modă, unele foarte populare. Scheciurile umoristice au fost a lui Juli Weisman și Nelu Marcovici-ambi ingineri,dar umoriști talentați, care atingeau în mod umoristic nu numai problemele uliței ci și sufletele publicului.
Scenetele și cupletele muzicale stîrnind voie bună, ceea ce crea o atmosferă plăcută. Publicul aplauda,iar interpreții reapăreau pe podium, după fiecare scheci, mulțumind celor din sală.
O fetișcancă cam de vreo 15 ani își făcuse drum spre scenă, purtînd un buchet de flori care apoi la înmînat interpreților melodiei ,,IAȘUL meu-mîndria țării,,. Spectacolul de revistă era la apogeu. Împlinise pretigioasul NUMĂR ,, 50,,. Era un adevărat succes !!! Cu toate că vîntul rece și ploaia din acea seară de toamnă erau mai amenințătoare. Atmosfera care domina era plăcută. Actorii au părăsit curtea teatrului, după ce au recitit programul repetițiilor săptămînale. Nimic neobișnuit. Doar fulgerele și tunetele erau amenințătoare… Tramvaiele erau arhi pline. Publicul –care locuia mai spre marginea Iașului, aștepta nerăbdător tramvaiul care urca linia dinspre gară, iar în centru se încrucișa cu cel care își făcea apariția coborînd alene dispre universitate -în fața statuii Eroilor. Spectatorii se grăbeau spre domiciliu-erau aproape singurii călătorii la acea oră. Cu toate că localurile mai erau deschise și te puteai încălzi cu un spritz sau o cafea la ,,Moldova,, sau pe la unele bodegi de pe drum! Nimeni nu risca …Ploaia se înțesea, vîntul smulgea ramurile copacilor ,iar tunetele se dovedeau neprietenoase!.
Spectacolul era regizat de Rahel-actriță și soția directorului. Ascunși sub umbrela neagră, cei doi o porniră spre locuința lor. Atît Wili regisorul tehnic cît și Anghel –electricianul care mînuia reflectoarele –au fost ultimii care au părăsit curtea, au tras cheia la poarta care dădea spre stradă și cu pași grăbiți nu mai țineau seamă de băltoacele în care apa se revărsa furioasă. Noaptea aceea –noaptea neagră devenise simbolul catastrofei.
Clădirea teatrului- e drept cam îmbătrînită, dar bine întreținută de conducerea unicei instituți Teatrul evreiesc de Stat ,,Avraham Goldfaden,, Iași, se afla pe una din străzile apropiate de centru. Cîndva funcționa acolo un cinematograf. Cam la doi pași de Liceul Național. Ce mai, Teatru evreesc ,,Avraham Goldfade,, era în plină vigoare a vieții cultural artistice a Iașului.
În orele dimineții atît personalul artistic cît și tehnic-administrativ –zi de zi se îndrepta spre acest locaș în care bătăile sufletului evreiesc, încă mai erau viguroase. Sub bagheta regisorului Iso Schapira, echipa de actori repeta scenele dintr-o prelucrare a unor povestiri de Șalom Aleihem, a poetei idișiste Simole Scneider. În fosa muzicală, cei cîțiva muzicieni erau dirijați de H. Segal-reputat cunoscător al folclorului idiș. Atmosfera vijelioasă din acea noapte, dărâmase acoperișul scenei. Se putea observa din stradă gaura neagră care domina clădirea. Schapira informă instanțele administrative locale și în același timp se adresă unei cooperative care se ocupa cu remonturile. Personalul artistic era convocat la sălile de repetiți , dar atmosfera, comentariile nu întîrziau să-și spună cuvîntul. Unii din actori ,încă de la începutul sezonului erau traumatizați. Directorul-o personalitate artistică apreciată, avea și un trecut eroic,,fusese luptător în anii 1935 , în Spania.Vechi și reputat luptătot comunist. Pregătirea sa artistică –la Școala germană a anilor din preajma celui de al doile Război mondial. Un suflet de evreu sau cum se spune ,,a idișe neșumă,,. Chiar în stagiunea trecută, unii din membrii personalului artistic au fost supuși anchetelor securității. Geepul acosta aproape zilnic ori pe o stradă laterală,ori chiar lîngă poarta de la intrare a personalului. Privirile celui din Geep erau îndreptate spre angajații fie artistici,fie administrativi. Chiar în mijlocul acestora se aflau ,,codoși,, care raportau despre discuțiile intime-colegiale, scrisorile, fotografiile primite din Israel.
În timpul unei repetiții,securistul intră în culise și fără aprobare directorului,îl scoase din scenă pe unul din actori Marcu Nahum , care nu s-a mai întors; în altă zi a fost arestat actorul-solist LINȘE ȘMERL-copilul minune a anilor 38 datorită vocii și talentului-înăscut. Era o apariție marcantă a scenei precum și o personalitate deosebită; apoi a avut aceeaș soartă actorul Kanna Zisu.Procesul s-a deschis iar, actorii au fost condamnați (Sentința nr.291 din 14 mai 1959).
De altfel, șase actori ai acestui TES au avut aceeași soartă. Colectivul artistic diminuat, direcția și administrația- au căutat să întrețină atmosfera cultural-artistică la un nivel ridicat.
După catastrofa ,,acoperișului,, actorii prezentau spectacole în întreprinderi, instituții și mici turnee- în special în orașele care mai aveau populație evreiască. Toate intervențiile lui Iso Schapira pe lîngă împuterniciții Partidului, întru repararea acoperișului clădirii teatrale în scopul continuarii activității teatrale, a respecului și menținerii tradiției spectacolelor în limbile idiș, după tradiția cărturarului AVRAHAM GOLFADEN-părintele scenei în limba idiș, n-au avut răsunet.
Partidul comunist prin reprezentanții săi –precum Munteanu-Șeful secției culturale regionale a interzis reparațiile, apoi a oprit plata salariilor. TEATRUL EVREIESC –IAȘI a fost nevoit săși tragă cortina. PERSONALUL a fost împrăștiat! Puțini actori –membri de Partid –au fost repartizați pe la unele teatre. Ceilalți,precum Martin, Solo, Tinel, Leontin,Lory ș.alții!! la ,,MUNCA de JOS,,: cooperative, instituții de mîna șaptea…!! Iar cadrele artistice-literare precum scriitorul și cercetătorul I.Scwartz-cît și doi, trei actori: precum Ș.FRIDMAN care era ,,ARTIST EMERIT,,ȘIFRA Godenberg,-una din stelele trupelor idiș – pensionați. Scenograful I.Sherf –a devenit un simplu executor scenografic .
Se poate scrie sau vorbii despre ,,trista aniversare a 144 de ani-de TEATRU Evreiesc,, IDIȘER teater,,- în Romînia !!! Se pot deschide MUZEE precum cea recentă de la IAȘI, dar nu se poate ascunde ADEVĂRUL desființării voite (P.C.R) a Teatrului Evreiesc de la IAȘI- ,,AVRAHAM GOLDFADEN-moștenirea comorilor literare-teatrale a cărturarilor Șalom Aleihem, I.Pretz.
Trecînd cu privirea asupra afișelor, a fotografiilor din spectacolele prezentate -în una din sălile MUZEULUI –ne cuprinde durerea –Teatrul evreiesc IAȘI prin colectivul artistic a fost VICTIMA EREI COMUNISTE!!!!
———————–
Dr. Paul Leibovici
Rehovat, Israel
2 august 2020