„Scriitorii sunt fericirea popoarele” scria d-l Iulian Bunilă.
D-na Elena Armenescu, membră în U.S.R şi în M.M.P. (World Poethy Movement – Mişcarea Mondială pentru Poezie) ne oferă în versurile din poezia „Joc tainic” care dă titlul volumului de versuri publicat în anul 2011, crezul său artistic, dar şi sfaturi pentru un „modus vivendi” sub taina Marelui Demiurg.
Dumneaei a publicat multe volume de poezie şi proză, a coordonat realizarea mai multor antologii. Am participat la Muzeul Literaturii la lansarea antologiei „Unirea face puterea” în care am şi eu câteva poezii. D-na Elena Armenescu a spus atunci: „Am aranjat în ordine alfabetică scriitorii, căci nu se ştie peste ani care va fi mai valoros”.
Iată că, peste ani, un poem de-al dumneaei devine foarte important şi chiar necesar, într-o perioadă de grea încercare pentru omenire. Toţi ar trebui să-i urmăm îndemnul:
„Închide ochii şi deschideţi inima,
Lasă-te flămând, năvălit de clipă
Arzi, pârjolit de pr,opria-ţi flacără eşti
Sub freamătul chemărilor îngereşti!”
Sufletul nostru ar trebui să trăiască plenar, să simtă incandescenţa clipei, să ardă de propriile idei şi sentimente, sub „ freamătul chemărilor îngereşti”. Orice fiinţă ar trebui să-şi deschidă inima şi să se integreze în marele univers, să devină parte din veşnicie, acordându-şi ritmul interior cu harpa ei, ce aduce cântecul „vechi” „adânc simţit” în misterul nopţilor „cu lună plină”.
„Închide ochii şi deschideţi inima,
Ascultă ritmul veşniciei, te poţi acorda
Cu ascunsa ei harpă, cântec vechi, auzit
În nopţile cu lună plină, adânc simţit!”
Poemul este şi un îndemn la iubire „pe culmile scăldate în lumină”, când doreşte aproape fiinţa dragă:
„Apropie-te, învăluieşte-mă stăpânitor,
Răpeşte-mă-n galopul alb al norilor!”
Iubirea, cea mai frumoasă simţire, se amplifică în spaţiul iluminat de „aromele ploii de stele trecătoare”, perechea El-Ea, trăind o stare de beatitudine.
Închide ochii şi deschideţi inima,
Prin aromele ploii de stele trecătoare,
Mângâierile tale eterice urcă uşor
Sper creştet, pe ceafa arcuită de dor.”
Sentimentul puternic de iubire face ca timpul să se dilate, iar trăirile paradisiace îndeamnă a spune: „Iubire, stai!” Ce impresionant este îndemnul de a lăsa deoparte „relele şi bunele” , singurul ideal fiind atingerea desăvârşirii, aprinşi de „dorul luminii”(celeste şi cea interioară).
Cu inima deschisă, trebuie să ne pătrundem de frumuseţea desăvârşită creată de Cel ce adânc Înţelept ne-a vrut născuţi” pe care trebuie să-l venerăm. Asemenea lui Charles Baudelaire, Elena Armenescu vede natura ca pe un templu, creaţie a Divinităţii, în care trebuie să intrăm smeriţi, să vieţuim în armonie cu cei de-o vibraţie cu noi „Pe tanicul ţărm al reculegerii, în meditaţie!”
„Închide ochii şi deschideţi inima,
Intră smerit în vastul templu de El înălţat,
Vieţuieşte cu cei aflaţi în aceeaşi vibraţie,
Pe tanicul ţărm al reculegerii, în meditaţie!”
Creaţia Elenei Armenescu izvorăşte din marea ei dragoste de semeni, amplificată şi de vocaţia de medic pediatru cardiolog. De aceea ne îndeamnă să trăim frumos, să ne bucurăm de viaţă, căci suntem parte din divina creaţie „Ca un oaspete de vază al zidirii împărăteşti!”:
„Închide ochii şi deschideţi inima,
Priveşte cu ochii minţii în lumină,
Vezi-te aşezat la praznicul vieţii cum trăieşti,
Ca un oaspete de vază al zidirii împărăteşti!”
În ultimele trei strofe apare un alt lait-motiv: „Deschide ochii, deschide mintea şi inima!”. Îndemnul de a ne armoniza cu toată creaţia, prin integrarea noastră în macrocosm este evident şi în această strofă:
„Deschide ochii, deschide mintea şi inima!
Vezi, ascultă, înţelege cum şi pentru tine
Se-nveşmântă cu lumină zorii, Toată Creaţia,
Bucură-te! Armonizează-te cu constelaţia!”
Să slăvim Divinitatea, să ne bucurăm de izbânda vieţii, de diversitatea ei, să trăim pe culmile fericirii, continuând jocul „de doruri, de taină” sunt sfaturi demne de urmat, căci poeta implicată în Mişcarea mondială a Poeţilor, crede, ca şi membrii acestei mişcări că prin poezie, putem schima lumea în bine.
Ultima antologie coordonată de d-na Elena Armenescu, sub egida Mişcării mondiale pentru Poezie, este una multilingvă, care include poezii de dragoste ale creatorilor români, traduse în mai multe limbi. Am fost onorată că poeziile mele au fost selectate în această antologie, cu traducerea lor în franceză, italiană şi engleză, căci acest volum este o dovadă a valorii culturii române, cum a dorit d-na Elena Armenescu.
––––––––
Ecaterina CHIFU
Cronici culturale
București, 1 august 2020