Semnalizez editarea cărții istorice „BEIT HA’TANAH” – o istorie a multiplelor activități atât de cercetare, conferințe și cercuri de studiu a Tanahului; cât și a numeroaselor Expoziții de artă –în majoritatea lor pe teme inspirate din Biblie, natura Eretz Israel, cât și a perioadei holocaustului. Casei –Muzeu din Tel-Aviv a cărui inițiator, cel care a pus „piatra inaugurării”, a fost Ben Gurion.
Cercetătoarea Bela Halperin – a depus o muncă intensivă pentru a da posibilitate generațiilor de a cunoaște intensiva activitate a acestei instituții timp îndelungat – atât pe plan științific – cercetarea Bibliei, cât și pe plan artistic – prezentarea numeroaselor expoziții de artă plastică. Clădirea a fost ridicată după ce în anul 1909, la tragerea la sorți a pământurilor din Tel Aviv, Meir Dizengoff primise terenul pe care-și clădise casa. El a fost primul primar al orașului Tel-Aviv. Peste ani, după trecerea din viață a soției sale Țna, ei neavând copii, clădirea s-a transformat în Muzeu de artă. Primul muzeu al Tel-Avivului.
Lucrările artiștilor Eretz-Israel cât și a plasticienilor din numeroase colțuri ale lumii au fost expuse în saloanele clădirii. După ce s-a clădit Muzeul de Artă – clădirea actuală, Casa Dizengoff a fost pepiniera studierii Tanahului. David ben Gurion –după cele două cadențe – în calitate de Prim ministru, s-a retras. Dorința sa a fost stabilirea unui local care să devină pepiniera studierii și răspândirii în mase a Tanahului (Bibliei).
Primele reuniuni a unor scriitori, poeți,intelectuali, cercetători ai Tanahului cât și conferințe publice pe teme biblice au avut loc în această primă clădire a Tel Avivului. Ben Gurion a afirmat: „Toate popoarele au o patrie; dar poporul evreu are două patrii: Eretz haȚwi – care reprezintă locul – Patria evreilor și Cartea Tanahului –sufletul poporului evreu”.
El a văzut în Tanah baza Independenței. Încă în 1937, în discursul ținut în cadrul Comitetului britanic a afirmat: „Tanahul este actul de bază al pămîntului Eretz-Israel”. Popoare antice, imperii s-au ridicat și au dispărut. Poporul evreu a răzbit – din păcate doar parțial. Cu mii de ani în urmă pe acest pământ, Eretz Israel”, au locuit aproape un milion de evrei. 12 ani mai tîrziu visul s-a împlinit. În această clădire a fost declarată „Independența Statului Israel”. Încăperile deveniseră – birouri ale ministerelor. Clădirea a fost apoi preluată de societatea întru cercetarea Bibliei. După două cadențe ca Prim Ministru, în 1963, Ben Gurion s-a retras la Sde Boker, în Deșertul Negev. Odată cu înființarea „Casei Bibliei” au început cercetările, conferințele, seminarele, cercuri de studii pentru tineret. Toate activitățile au avut ca scop unic „Cercetarea,cunoașterea și propagarea Tanahului”. Prof. Mordehai Naor în cartea sa „O sută de locuri păstrate” explică faptul de ce Ben Gurion a văzut în Tanah actul de bază al Țării evreilor și a făcut legătura între Tanah și înființarea Statului Israel.
Cu prilejul împlinirii a 30 de ani (1978) dela Declararea Israelului a avut loc o celebrare sărbătorească în această clădire, respectiv în Sala mare de unde s-a transmis discursul independenței. Primul Președinte al Societății „Beit HaTanah” a fost dr. Ben Iehuda. Conducerea Casei Bibliei a întreprins, în decursul anilor o seamă de acțiuni în scopul lărgirii – prin diverse mijloace – acțiuni concrete, cunoașterea și promovarea Tanahului.
Directorii instituției Dani Ofir și Elhanan Avidor au întreprins acțiuni comune cu sprijinul Băncii Naționale (Bank Leumi), Primăria Tel Aviv-Jaffa. Activitățile culturale s-au dezvoltat treptat, treptat. Saloanele de la Primul etaj au devenit saloane pentru expozițiile artistiștilor plastici a căror teme erau în mod special „natura din Israel” sub diversele aspecte și teme privind viața și societatea israeliană. La aceastea s-au adăugat „Tema Holocaustului”, prin artiști – ei însăși fiind supraviețuitori a marei tragedii: Bacon, Scherff ș.a.
Cu anii s-a format un comitet de artă, în scopul selectării acestor expoziții – comitet condus de dr. Mica Ghinsburg, Paul Leibovici (subsemnatul), ș.a. Biblioteca a fost dotată cu lucrări de cercetare în diverse limbi. Deasemenea în tezaurul bibliotecii s-au aflat Biblii a numeroaselor popoare din cuprinsul universului – în cele mai diverse limbi (greacă, abhară, rusească, română, indiană, coreană, ș.a.
Sub conducerea „Cercului de studiu” s-au lărgit numărul conferințelor, a lucrărilor de cercetare-studiere cuprinzând cercuri de tineret și specialiști în acest domeniu. Comitetul Consiliului Casei a fost reorganizat, iar primul Președinte de onoare a fost ales Aharon Iadlin – în martie 1979 – fost Prim Ministru al Israelului. Printre activiști în decursul anilor au fost Hana Zemer (sciitoare,ziaristă), Șlomo Hilel (Ministru Comunicațiilor, reprezentant al colectivității evreilor din Irak – fost membru al Parlamentului israelian, ambasador al Israelului. În 1998 a primit „Premiul Israel”).
Printre președinți de onoare ai „Beit HaTanah”, se numără Beniamin ben-Eliezer (fost general), Gad Iacobi (fost ministru și ambasador) și alte personalități. Paralel ,de-a lungul anilor au existat Comitete de acțiune a căror menire era crearea unui plan anual de desfășurare a diverselor activități atât pe plan teoretic cât și a manifestațiilor publice.
Au fost aleși, în decursul vremii, președinți ai acestora precum: Bruria Naui, Bella Halperin, dr. Mica Ghinzburg, av. Meiri, dr. Paul Leibovici, ș.a. Printre directori menționez pe Gur-Arie Sade – primul care a inițiat Cercurile de studiu ale Tanahului, Eliezer –BarHaim, Daniel Ofir –unul din luptătorii din Războiul pentru eliberarea Ierusalimului (7 iunie 1967).
Pe parcursul anilor și a activităților legate de cartea Tanah s-au remarcat numeroși activiști voluntari care, prin munca și inițiativele lor au contribuit la propovăduirea acesteia în masele poporului israelian.
––––––––
Dr. Paul Leibovici
Rehovat, Israel
18 iunie 2020