MIRACOLUL, IUBIREA ȘI…DUMNEZEU
”…merg și eu într-o vacanță în Tunisia. Și aleg o excursie în deșert. Ne iau cu niște mașini și fac slalom cu noi pe dunele din deșert. La un moment dat mașinile se opresc pe vârful unei dune și își dau drumul în jos ca pe un tobogan. Și ajungem pe o altă dună. În depărtare se vede fata morgana, ziceai că este la orizont o mare. Coborâm din mașini. Picioarele ni se afundă în nisip. Dar ce ciudat a fost că oriunde priveam până la infinit nu era decât cer și nisip. Și atunci probabil pentru că nu mai aveam nici un sprijin mintal, cu toții am izbucnit în plâns, fără motiv.
Oriunde priveam, toți plângeau, chiar dacă se fereau să fie văzuți. Impresionant moment. Era o eliberare a minții, binefăcătoare și puternică. De abia atunci când pierzi orice realizăm din lumea aceasta, numai Dumnezeu ne rămâne pe care să ne sprijinim. De aceea, drumul spre EL, înseamnă desprinderea de lume. Numai când pierzi lumea, îl câștigi pe Domnul! Și atunci pornește miracolul. Acesta este prețul.
2.„Cine va căuta viața o va pierde, dar cine o va lăsa pentru Mine. o va câștiga.”
„Dacă suntem liberi de egoism, suntem cei mai bogați, căci toată lumea este a noastră și este una cu noi. Suntem în „non dualitate”, deci în spațiul miracolului. Atunci totul este ființa noastră și opusele sunt UNA. Astfel, orice voiești ți se poate împlini. Trebuie să înveți să fii vulnerabil și neimportant. Când îi pui pe ceilalți pe primul plan și pe tine te uiți- pe Dumnezeu îl pui mai presus decât lumea sau interesul personal. Dar dacă interesul personal este primordial, vom suferi neapărat. Pentru că nu ne va lăsa să punem nimic mai presus decât EL, să nu ai alți dumnezei în afară de Mine, …Ce este important în viață? Să trăiești fără „EU” -aceasta este cea mai mare fericire, înseamnă că Dumnezeu este cu tine. Și când EL este cu tine…ce altceva mai poți să-ți dorești, când deja ai totul…și ești „totul”?
Să trăiești în lume ca și când nu ai aparține ei! Total desprins, cum este fluturele care, cu toate că nectarul florilor îl atrage la nebunie, nu rămâne pe niciuna. Nu te fixa de nimic, aceasta este fericirea. Modestia și Moralitatea este garanția succesului în viață.”
3. „Numele egoului este zădărnicie, el nu vrea fericirea noastră, ci cât mai multă durere. Pe când cealaltă mișcare logică de tip și/și te duce la Dumnezeu, te ridică la suprafața lumii, te înalță și te face să îmbrățișezi totul. Egoismul se întreține de peste tot și cu orice ocazie. Și numai astfel poziția socială, banii, bogățiile, averea –devin importante. Dar, dacă acest parcurs unilateral nu se mai face, omul scapă din lanțurile egoului și devine liber de egoism, liber de sine și de Matrix. Adică devine dragoste, aceasta este cea mai mare fericire, iubirea este lipsa egoului. Acum și aici se vede cum tot ce ne înconjoară este viu și inteligent, indiferent că sunt lucruri neînsuflețite, idei-și un gând este o ființă vie, și o particulă, și o piatră-totul este pătruns de dumnezeire. Și atunci, mergem pe principiul ȘI/ȘI-opus logicii terțiului exclus-care este SAU/SAU …Modelul ȘI/ȘI îl eliberează pe om de „eul” său mărginit și îi dă voie să depășească limbajul și dualitatea, pe când în modelul SAU/SAU-dacă cineva susține una și altcineva alta, deci, când au absolutizat elemente diferite, nu mai au cum să cadă de acord vreodată. Ca doi oameni să se înțeleagă trebuie ca amândoi să nu împartă în bine și rău-dacă fac așa-de aici conflictul și războiul!”
Citate din :„SHANGRI-LA Frumusețea fără margini a divinului” de Marius Ghidel
P.S. Tu nu ești nimic, nu însemni nimic în lume-doar în măsura în care „nu strivești corola de minuni a lumii.” doar în măsura în care dai din „lumina” ta și altora; dar să nu uiți că lumina ta este de la Dumnezeu și că EL este „calea, adevărul și viața”.
Ceea ce menține cuvântul lui Dumnezeu la ușa inimii noastre sunt egoismul, invidia, gelozia, resentimentele. Ceea ce deschide inima este umila conștiință a sărăciei noastre. Rugăciunea este calea spre Dumnezeu. Sunt momente în care totul se întunecă- așa cum a fost pentru apostoli în momentul arestării lui Iisus; să nu uităm că Iisus este cu noi până la sfârșitul timpurilor; Dumnezeu era cu noi ieri, dar este încă mai mult azi…și mâine.
Cred, Doamne-ajută slaba mea credință! Sensul vieții și al morții noastre este adeziunea și credința în Dumnezeu și în fiul Său-Iisus din Nazaret.
Fragmente din cartea în pregătire: „1001 CUGETĂRI” VOL.XII.
_____________________
Prof. Olimpia MUREȘAN,
Liga Scriitorilor Români, Maramureș