Olguța TRIFAN: Rondelul reînvierii naturii

Rondelul primului sărut

 

În ochii tăi, ca-ntr-o oglindă,

Aflat-am dulcele răspuns…

Iar focul, gata să mă prindă,

În toamna-ţi blândă s-a ascuns.

 

Privind la geana licărindă,

Fior de taină m-a pătruns

Şi-n ochii tăi, ca-ntr-o oglindă,

Aflat-am dulcele răspuns…

 

Privirea lunii ne colindă,

Sărut sfielnic, pe ascuns,

O clipă, doar, îmi e de-ajuns

Să-mi văd iubirea înflorindă

 

În ochii tăi, ca-ntr-o oglindă…

 

Rondelul emoţiei

 

În flori de lotus şi de roze dalbe

M-oi primeni cu drag să te aştept,

Să-mi simţi, iubind mireasma pielii albe,

Mistuitorul dor ce-mi arde-n piept.

 

Privesc de la fereastră printre nalbe,

Tu vei veni, eu aşteptare-accept,

In flori de lotus şi de roze dalbe

M-am primenit cu drag să te aştept.

 

Te văd! Printre muşcatele roz-dalbe,

Cu pasu-ţi sprinten şi cu mersul drept,

Ce-ţi dau alura ta de înţelept,

Mi-aduci iubire înflorită-n salbe

 

Din flori de lotus şi de roze dalbe…

 

Rondelul împlinirii

 

Sub stele răsărindu-mi, eşti alinul

Când cerul parcă-i contopit cu marea.

Tu ochi îmi eşti şi eu ţi-s cristalinul,

Ne-mbrăţişăm iubindu-ne cu zarea.

 

Îţi simt parfumul ce doar tu şi crinul

Îl răspândiţi o dată cu-nserarea.

Sub stele răsărindu-mi eşti alinul,

Când cerul parcă-i contopit cu marea.

 

Pe două vieţi s-a aşezat seninul

Şi fără de cuvinte ni-i chemarea.

Pe braţul tău mi-e dulce exilarea,

Când ochii tăi privesc şi-mi văd destinul…

 

Sub stele răsărindu-mi, eşti alinul.

 

Rondelul neuitării

 

Cât ai dorit! Îţi aminteşti?

Îmbătător, când vântul suflă-n roze,

Parfum să simţi, să mă iubeşti,

Să mă îmbraci în fir de tuberoze!

 

Dorinţele păreau fireşti,

Mireasma fericirii-n fine doze.

Cât ai dorit! Îţi aminteşti

Ce-mbătător e vânt ce suflă-n roze?

 

Azi fericirea-n ochi citeşti

Ştergând tristeţi venite de prin poze

Şi ai creat senin metamorfoze

În doruri să mă adânceşti…

 

Cât ai dorit! Îţi aminteşti?

 

Rondelul îndrăgostitului de vară

 

Ţi-s pelerină-mpurpurată trandafirii,

Când zori în dimineaţă-ţi fac popas pe umeri

Şi roua-ţi dă culoarea dulce-a împlinirii

Sub cerul alb-albastru zămislit din nuferi.

 

Cu buze de fecioară, în clipa-nfloririi,

Sărutul cald al nopţii în răcoare-l spulberi,

Ţi-s pelerină-mpurpurată trandafirii,

Când zori în dimineaţă-ţi fac popas pe umeri.

 

Şi, în nadir, de-ai fi supusă oglindirii,

De n-ai putea crăiţele din păr să-ţi numeri,

Când ploi de fluturi vin la tine de prin lujeri,

Eu te doresc nespus, în numele iubirii!

 

Ţi-s pelerină-mpurpurată trandafirii.

 

Rondelul reînvierii naturii

 

Iar ne plouă cu flori de cais şi de măr,

Ca un nor de iubire între cer şi pământ.

Se joacă o clipă, poposindu-ne-n păr,

Apoi pleacă în zbor, cu prima boare de vânt…

 

Se aşează-n covor, minunat colopăr,

Alb-rozie trezire, vieţii nou legământ,

Iar ne plouă cu flori de cais şi de măr

Ca un nor de iubire între cer şi pământ.

 

Ne învaţă natura, an de an, adevăr…

Primăvara e viaţă, răsare cu-avânt,

Iubiri reînvie şi depun jurământ.

De n-ar fi cum se spune, totu’ar merge-n răspăr,

 

Dar ne plouă cu flori de cais şi de măr…

––––––––––

Olguța TRIFAN

7 mai, 2018