Rondelul adevărului
Misterioasă-i clipa de-ntâlnire,
Pe calea vieții, om și Dumnezeu…
Primul, viclean, dorind nemărginire,
Domnul pe brațe îl purta la greu…
Uitase omul de a lui menire,
ÎL ignora ori ÎL sfida mereu!
Misterioasă-i clipa de-ntâlnire,
Pe calea vieții, om și Dumnezeu…
Dar într-o zi, cuprins de grea mâhnire,
Omul strigă, în lacrimi: Doamne, eu,
Netrebnicul, ce mă credeam un zeu,
Astăzi îți cer iertare, mântuire…
Misterioasă-i clipa de-ntâlnire.
—————————–
Olguța TRIFAN
21 august, 2018
Cred că adânc ai fost inspirată și foarte bine ai evidențiat ”clipa de întâlnire”, stimată prietenă Olguța Trifan. Fac această afirmație pentru că, precum se cunoasște, oamenii nu se întâlnesc cu Dumnezeu pe-ntreaga cale a vieții, deși EL a fost printre oameni de mai multe ori, într-o formă sau alta, dar nu l-au văzut. Nu mă gândesc la ucenicii și apostolii Domnului ori, mai pe înțelesul tuturor, ai Fiului Domnului – Iisus Hristos, care l-au urmat, l-au ascultat, l-au însoțit și au fost martorii multor minuni, fără să-l recunoască. Harul întru aceasta l-au primit mai târziu… Firește, întâlnirea nu poate avea loc, acum, decât în plan spiritual. Din păcate, chiar în plan spiritual, ”Misterioasă-i clipa de-ntâlnire,/ Pe calea vieții, om și Dumnezeu…”, pentru că omul prea rar hotărăște să-l întâlnească și nu neapărat din viclenie, ci pentru că își amintește de EL doar în acele clipe în care nu mai face față bolilor, greutăților vieții sale, relelor și ispitelor ce-l înconjoară etc.
Apreciez că în spațiul acesta mic ai reușit să introduci în puține cuvinte realitatea situației. Omul ignoră Divinitatea atâta timp cât nu are nevoie de EA, atâta timp cât îi merge bine și nu discerne că fiara îl ajută pentru a-l câștiga. Ajunge până acolo încât să-l sfideze pe Dumnezeu, să creadă că tot ce-i bun face prin propriile-i puteri și abilități…
Vine acea clipă în care va striga: ”Astăzi îți cer iertare, mântuire…” Este destul de târziu. Poate avea îndoieli, poate avea siguranța că vine, dar nu poate avea convingerea că-l va mântui. Ar trebui ca, mai întâi, până la iertare să se rupă de cel rău, să regrete faptele de trădare a credinței, să se smerească și apoi să ceară ceea ce Domnul, în mărinimia Sa și în marea Sa iubire de oameni, îi va oferi.
”Rondelul adevărului” este bine realizat și așezat în șirul creațiilor tale importante pentru iubitorii de Dumnezeu. Cine va citi cu atemție va înțelege și nu va regreta.
Slăvit să fie Domnul!
Felicitări și inspirație divină întru alte multe creații viitoare!
Cu prețuire și stimă,
Poate! Nu știu și nici nu am căutat vreodată explicații de unde vin ideile, cuvintele, doar Domnul știe.. După fiecare rondel îmi spun că este ultimul. Nu mă mai gândesc, dar într-o zi, apare un alt vers și imediat continuarea. Poate că așa trebuie să fie…
Da! Este adevărat. Fizic nu-L întâlnim, dar spiritual, da. Deși există multe legende în legătură cu apariții, sub diferite forme și în diferite locuri pe pămînt, ale Lui Dumnezeu pentru a încerca credința oamenilor și modul în care aceștia respectă poruncile divine. Eu m-am limitat doar la nivel de atitudine și monolog al omului în relația cu Dumnezeu.
EL, Dumnezeu care ne răspunde la întrebări, la atitudini prin semne divine. Ne arată calea, rezolvarea ori dimpotrivă ne dă răsplata sau pedeapsa pentru faptele noastre bune sau rele.
Când am spus viclenie, nu m-am referit la cei care merg să-L caute, ci mai mult la cei care nu duc grija sufletului, ci doar a banului, a dezmățului, care se cred mai puternici chiar decât însuși Dumnezeu.
Un astfel de OM apare în ultimul catren, smerit, umil, sincer, implorând iertare și mântuire „Netrebnicul, ce mă credeam un zeu, /Astăzi îți cer iertare, mântuire…” Iată că, se poate! Sunt suficiente astfel de cazuri, iar un astfel de om, suflet câștigat, este greu să mai cadă, să se mai piardă, însă are de purtat lupte grele cu ispitele, cu cel Rău. Au fost oameni care și-au dat toată averea săracilor și au apucat calea Domnului, cu teama că nu le va fi suficientă viața pentru a-și ispăși păcatele, nelegiuirile săvârșite. Aceștia sunt cu adevărat oameni puternici, fericiți, chiar dacă ei nu ar spune asta niciodată. Eu fac această afirmație și îi admir pentru că au avut puterea să ia o decizie radicală. Nu este ușor să te rupi de tot confortul, să treci la o viață total opusă. „Întâlnirea” cu Dumnezeu este un mare mister pentru că este săvârșită prin intermediul Tainelor. Incepând încă de la Botez, dar cea mai frecventă de-a lungul vieții fiind Euharistia – Taina Sfintei Împărtășanii, cea primită doar cu dezlegare de la Preot, în urma altei Taine, cea a Spovedaniei. Primind Trupul și Sângele Domnului, Întâlnirea nu este doar săvârșită, ci omul devine unul cu Dumnezeu. Este responsabil ca faptele lui să nu întineze pe Cel care s-a jertfit întru iertarea păcatelor lui și pentru mântuirea lui. Da! Sunt de acord cu dumneavoastră, în toate precizările făcute. Omul nu poate și nici nu trebuie să aibă certitudinea iertării, a mântuirii, el trebuie doar să râvnească și să depună eforturi pentru a le obține. Dacă ar avea certitudinea, atunci și-ar pune și termene de pocăință și totul s-ar nărui precum castelele de nisip.
Din nefericire, cam asta se întâmplă în societatea zilelor noastre, când ne împiedicăm de pragul de jos, destul de rău, îl vedem și pe cel de sus și ne amintim de existența Lui Dumnezeu…dăm fuguța la EL și întocmim lista cu cerințe și promisiuni…mai punem și o sumă de bani, dar uităm că nu suntem la piață. Plecăm încrezători că totul se va rezolva, doar am dat bani pentru pomelnic… Dacă dorim cu adevărat rezolvare, când pășim în Casa Domnului, trebuie să o facem cu CREDINȚĂ în ceea ce facem, în Puterea, Îndurarea și Ajutorul Domnului. Bineînțeles că nu generalizăm și nu judecăm…, dar din nefericire, avem diversitate, avem și astfel de exemple, iar fiecare este responsabil individual de acțiunea proprie și gândirea personală.
Domnule Malciu Marian, mulțumesc din suflet pentru acest popas bogat ca întindere și consistență a ideilor, pentru aprecierea versurilor, a temei abordate, esența mesajului transmis, privit prin prisma spațiului redus de desfășurare a ideilor! Da! „Dar din dar se face Rai!” Primisem această Rugăciune în messenger chiar când postam poezia. Am atașat-o imediat. A fost ca un Semn!
Slăvit să fie Domnul!
Cu prețuire și considerație!