Rondel iubirii de mâine
M-aş înălţa pe vârf de munte,
Apoi aş coborî în lunci
Ca linişte să-ţi pun pe frunte,
Pe buze gust de mere dulci
Şi din priviri lega-vom punte
Trecând peste tăceri adânci.
M-aş înălţa pe vârf de munte,
Apoi, aş coborî în lunci.
Vom face din iubire luntre,
În ape teama să-ţi arunci…
A ta sunt azi, voi fi şi-atunci
Când plete îmi vor fi cărunte
Şi-am să mă-nalţ spre vârf de munte…
Rondel de dor în așteptare
Nu mă-ntreba de ce mi-e dor
Şi nici de ce sunt temătoare,
Când eu te-aştept seara-n pridvor
Şi tot privesc întinsa zare!
Pe înserat, de vii uşor
Ori poate-n zori, mai pe răcoare,
Nu mă-ntreba de ce mi-e dor
Şi nici de ce sunt temătoare!
Voi aşeza flori în urcior
Şi busuioc la cingătoare,
Mireasma lui să te-nfioare
Când îți șoptesc vorbe de-amor.
Nu mă-ntreba de mi-a fost dor…
Rondel-chemare
Te-aştept, iubite-n alb de-nzăpezire…
Templu din fulgi de nea, petale de argint,
Înalţ sub cer cu geana în trezire,
Este speranţa mea, să vii să te alint.
Când zorii iar apar cu limpezire,
Lăsând în urmă-o stea-n culori de hiacint,
Te-aştept, iubite-n alb de-nzăpezire…
Templul din fulgi de nea, petale de argint.
Lăcaş ţi-oi face-n el pentru iubire,
Iar corpul tău să stea pe albe flori de mirt.
Cuvintele n-or bea din cupa cu absint,
Ci vor goli pocal de împlinire.
Te-aştept, iubite-n alb de-nzăpezire…
Rondelul unui dar
Așteaptă-mă când stelele răsar
Și cerul se îmbracă-n diamante,
Când luna-și prinde-n raze chihlimbar
Și-n gândurile noastre briliante!
Eu voi veni în pas semeț și rar,
Trecând prin lunci, urcând și grele pante.
Așteaptă-mă când stelele răsar
Și cerul se îmbracă-n diamante!
Vom nărui al dragostei hotar,
Bariere multe, reci, extravagante,
Nu-i piedică la inimi rezonante,
Când ea, iubirea-i cel mai mare dar…
Așteaptă-mă când stelele răsar!
Rondel iubirii fără de hotar
Când tabla vieţii mai avea un zar,
Ai apărut din zare-albastră, izbăvire,
Când sufletul îmi rătăcea hoinar
Cu negura tristeții prinsă în privire.
Miere-n potirul vieții dulce-amar,
Versul ce-mi scrie, blând, poema de iubire…
Când tabla vieţii mai avea un zar,
Ai apărut din zare-albastră, izbăvire,
Cu binecuvântări divine-n dar
Să ne iubim, s-avem motiv de fericire,
Să-mi fii, să-ți fiu toiag la vreme de mâhnire,
Dragoste curată, făr’ de hotar,
Când tabla vieţii mai avea un zar.
Rondel tainic
Suflet, tainică furtună, în trup dorul mi-l adună,
Îl chinuie de o vreme şi l-afundă în dileme.
Chiar de-ar vrea ori ba să spună, mărturie să depună,
Se teme de stratageme ce l-ar umple de probleme.
Călători cândva-mpreună, ziuă rea sau ziuă bună,
Azi se luptă la extreme aruncându-şi cu blesteme…
Suflet, tainică furtună, în trup dorul mi-l adună,
Îl chinuie de o vreme şi l-afundă în dileme.
Dar la răsărit de lună la culcare împreună,
Mai târziu sau mai devreme, cu dragoste să se cheme,
Le voi recita poeme scrise de „figuri” boeme…
Când să-şi spună noapte bună, conştiinţa iară tună,
Suflet, tainică furtună, în trup dorul mi-l adună…
––––––––––
Olguța TRIFAN
10 mai, 2018