De Bobotează
Merg cu sufletul în mână
Pe-o potecă rar-umblată,
Setea de Tine mă mână
Să Te caut disperată…
De mă simt străină-n lume,
Spinii vieții de mă-nțeapă,
Știu, m-ai înTreit prin nume,
La Botez, în Sfânta apă,
Să-ți fiu fiică credincioasă,
Să-mi port Crucea-grea, supusă,
Să nu-mi jelesc talpa roasă
Și nici inima răpusă…
Să plâng doar durerea lumii,
Sărăcia, suferința,
Nedreptăți ce le fac unii
Care-și cântă pocăința…
Plâng atunci când omul uită
De dreptatea Ta Divină,
Cu-o vorbă nechibzuită
Crede c-a ieșit din tină…
Din păcatul greu, din ură,
Când nu știe să se-ntoarcă,
Împarte din gură-n gură
Otravă, lacrimi să stoarcă…
Doamne, dă-mi astăzi putere,
Dă-mi iubire și răbdare,
Să le-arăt lumii, să spere,
Prin Botez s-aibă Iertare!
———————————–
Olguța LUNCAȘU TRIFAN
6 ianuarie 2019