Rămas bun
îţi fumegă sub frunte destrămarea,
miroase-a smirnă şi a rămas bun,
a vreascuri ude şi-a cenuşă stinsă
şi-a spini smintiţi ce-n inimă-mi rămân.
miroase-a rană şi-a nimicnicie,
a lujer frânt sub tălpi nepăsătoare,
se zbate-un zâmbet zgâriindu-mi buza
ca un poem nescris ce încă doare.
şi nu-i destulă rouă plânsă-n iarbă
să spele neputinţele din noi.
dansează-n hohot zidurile lumii
prinzându-ne în ele pe-amândoi,
te duci şi eu nici nu mi te mai spun.
miroase-a smirnă … şi a rămas bun.
–––––––––––––––-
Nina TĂRCHILĂ
Timişoara
26 mai, 2018