De n-ai fi
ştii, poate-o să trebuiască să plec într-o zi
şi n-am să reuşesc să te-nvăţ pe de rost!
poate n-o să-ţi aflu gustul zâmbetelor
şi nici lumina stelelor ce ţi-au fost adăpost.
poate n-am să apuc să te scriu într-o piatră
cât să te dau veşniciei drept cântec divin
şi n-am să te-nchid într-o neuitare
pentru că mi-ai curs pe lângă destin.
poate-am să rămân în fereastră
pân-o să mi se usuce aşteptarea de dor,
încremenită-ntr-o şoaptă firavă,
într-un neterminat gest de zbor,
într-o grădină oblojită cu lacrimi
din care-o să trebuiască să plec într-o zi.
dar ce sărac mi-ar zvâcni universul
de-atâta frig şi pustiu, de n-ai fi!
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
20 noiembrie, 2018