Cântec
drumuri vechi sub lună nouă,
pașii tăi dezleagă rouă
pe sub cearcăne de lună
zbor pe gânduri ca să-mi pună.
pleoapa nopții mă mai doare
cu un fel de disperare
când agonizând de dor
îmi cad stele în pridvor
și mă leagă-ntr-un blestem
să mă chemi și să te chem
aburind de nerăbdare
fără dreptul la uitare,
încolțind pe sub pământ,
gângurind un necuvânt
ce s-o coace-n rugăciune
stând pe-o margine de lume.
Doamne, pe sub luna nouă,
pașii lui dezleagă rouă
prin sămânța ne-ncolțită
de iubire neiubită!
dă tu ceasul înapoi
întorcându-te-nspre noi
și condamnă-ne de drag
la iubire înc-un veac!
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
31 august 2019