Atât
un ceas – atât – cu zâmbete şi tu.
un fel de răguşeală peste toate,
timp cu petale înflorind în taină
pe ritmuri de iubiri neterminate.
poate-o cafea în care să respire
sub semn de rugă tot ce nu ţi-am spus
şi-un colţ de cer al nostru pentru-o clipă,
să ne îmbete ne va fi de-ajuns.
o pasăre cu aripa subţire
de-atâta zbor încremenit sub soare,
un ceas şi tu – secunda veşniciei
sub care-ngenunchem şi când ne doare.
un gând tivit cu fire de lumină,
eu însămi şi tu însuţi – altfel nu!
o inimă în stare să mă-ncapă
şi-un ceas cu zâmbete – atât – şi tu!
––––––––––––-
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
13 iunie, 2018