Condamnarea la a fi soldat
Ca dintr-o moarte mă întorc ‘napoi
Pentru-a vă mai privi o dată-n ochi,
Sã vă descânt în șoaptă de deochi
Apoi să vă declar la toți război
Că prea m-ați condamnat să fiu soldat
Când eu voiam pe cer să semăn flori,
M-ați îmbrăcat în veștede culori
Și de iubiri și vise m-ați prădat.
Mi-ați pus în cupă sânge de dușman,
M-ați învățat, când am prilej să mușc,
Să-nțep cu baioneta, să împușc,
Să nu stiu plânge, să lovesc viclean…
Ca dintr-o moarte mă târăsc ‘napoi
Spre a vă declara la toți război.
Fluture alb
Te aștept cu palma întinsă
fluture alb…
Îmbată-te
de aroma înfloritelor mele dorințe
și poposește pe linia destinului.
Zeii
își vor întrerupe dansul albastru
când tremurânde,
buzele mele înfierbântate
îți vor săruta aripile.
Scutură-ți
în petalele sufletului meu
rotunde, visele
și dăruiește-mi un sfert
din eternitatea
unui sărut.
Priveghi
Păstrez încă
nespulberată
în urna buzelor
cenușa ultimului tău sărut,
amintire
a unui rug înalt
în mijlocul căruia sufletele noastre
dansau descătușate de granițele
oricăror legi.
Priveghi vom face deseară
sub candela de argint a lunii;
degetele noastre,
vor presăra peste sicriul lăcuit
din scândurile tăiatelor vise
țărâna cenușie a șoaptelor…
Pleacă-ți capul
pe speteaza umărului meu
și plângi
în tăcere…
Tu și anotimpurile
Iubirea ta îmi este o brățară
Ce-o port la-ncheietura mâinii stângi…
Când caldă lângă pieptul meu te strângi
În vene simt trosnindu-mi primăvară.
Te oglindești precum o căprioară
Când ochi-adânci ți-i scalzi în ochii mei;
Emani zâmbind miros de flori de tei
Și mă colinzi cu arșițe de vară.
La nebunie trupu-ți mă condamnă,
Cu mere care sub cămașă-ți ard…
Flămând, sunt gat-a rupe orice gard
Simțind în piept melancolii de toamnă.
Te spionez pe-a ochiului lucarnă
Și în al nopții miez am să te fur
Să-mi fii pe veșnicie ,,mon amour”
Când mă înclin înfrigurat spre iarnă.
Pășind pe ape împreună
Unde apun este nisip fierbinte,
Pustiu cutreierat de aspre vânturi…
Unde răsari sunt ale mării cânturi
Și de frumos bogate zăcăminte.
Unde pășesc se ofilește iarba
Iar greierii viorile-și sugrumă;
În urma ta răsar bujori din humă
Și îngerii se joacă ,,Baba oarba”.
Unde mă-nchin se sting subit candele,
Unde te rogi, cortina-și trage cerul…
Esti rază caldă pe când eu sunt gerul…
Tu amforã, eu cioburi si ulcele
Și totuși, în a timpului lagună
Pășim pe-ntinse ape împreună.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
19 august 2018