Urme pe zăpadă
Fulguia ușor
în retina ochilor tăi
când brațele mele te-au învăluit
precum marea…
Acceleratul
se urnea greoi înspre alte
primăvăratice reîntâlniri.
Calde,
pleoapele tale ascundeau ghiocei
în timp ce pe buze
un înger tocmai îți picta
ultimile raze ale apusului.
Împreună cu noi,
Gara dansa gârbovită
de trecerea timpului
doar tânărul acela îmbătrânit
ne privea înțepenit
inhalând din punga cu prenadez.
Pe fereastra cerului,
Dumnezeu ne privea cu un ochi râzând
și cu unul plângând
cernând fulgi
în troienele cărora noi,
efemeride alergând înspre veșnicie,
ne semănam întretăindu-se
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
12 ianuarie 2019