Ocean de plâns
Plângând ne naștem si plângând murim
În fiecare zi cerșind iubire;
Ne batem pentr-un colț de fericire
Strângând mereu…uitând să oferim.
Crezând că lumii îi suntem stăpâni
Murim plângând și tot la fel ne naștem,
Înfometați, năluci și vise paștem
Cu fiecare clipă mai bătrâni.
Ne naștem și murim la fel: plângând…
Prea trist final…prea sobru început…
Icari târând aripile de lut
Visându-se spre înălțimi zburând.
Plângând ne naștem și plângând murim…
Refuz
De-o vreme-ncoace mi se tot întâmplă:
Îmi pune viața trecerea-i la tâmplă
Și-mi micșorează periodic pasul
Din zi în zi mai des privindu-și ceasul.
Rărește zilnic perii cei cărunți,
Îmi sapă riduri pe-a câmpiei frunți,
Privirile mi le îmbracă-n ceață
Și-n oase-mi seamănă fiori de gheață.
De-o vreme-ncoace viața îmi tot spune
Că vrea cu sora ei să mă cunune,
Să mă transforme-n țârâit de greier,
Să pot albastrul cer să îl cutreier…
Dar refuzând al amintirii giulgiu
În poezie îmi găsesc refugiu.
Privire în oglindă
Sunt trestie frântă
bătută de vânturi,
aripă rănită-n
ale zborului frângeri,
o galbenă frunză
dansând meteoric
spre palma-ți întinsă,
liman de atingeri.
Albastră văpaie
în noaptea vieții,
suflând în cărbunii
propriei stingeri,
Sunt toamnă târzie
de lebădă, cântec…
visând melancolic
ninsoare de îngeri…
Tejgheaua cu nemurire
Vă rog să stați la rând la nemurire!
E de ajuns si pentru fiecare…
Primiți ca bonus razele de soare
Si o petală roz de fericire.
Vă rog să stați la rând… avem destulă,
În formă de triunghiuri ori pătrate,
Puteți ca să o cumpărați în rate;
E cea mai tare…ultima formulă!
Vă rog să stați la rând! Nu va fi unul
Care să plece azi cu mâna goală…
Ea vindecă de cancer, de răceală,
Pe înțelept, ba chiar și pe nebunul
Ce scoate limba, urâțându-si fața…
Cât costă doza? Foarte ieftin… Viața.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
25 septembrie, 2018