Dincolo
(,,Sfârșitul nu-i aici…”)
Dincolo de vaierul
acestor palide,
sinucigase frunze,
cândva
vor colinda a primăvară muguri.
Dincolo de uscăciunea
acestei triste
despărțiri
sunt pluguri,
iar dincolo de dincolo,
în ale toamnei ploi
sunt cuiburi părăsite
si melancolici,
noi.
Lupta pentru unu
Într-o lume-ncare noi
suntem unu și cu unu,
eu voi fi mereu nebunu
ce nu vrea să facem doi.
Într-o lume unde loc
pentru zboruri nu există,
râzi iubito, nu fi tristă,
am să pun la noapte foc
și voi face, cum-necum,
altă zare mult mai largă
unde visele aleargă
precum pruncii blonzi pe drum.
Lupte voi purta prin ploi
ziduri năruind cu tunu,
dar vom face veșnic unu…
Doar în moarte fi-vom doi.
Nu aplaudați
Nu aplaudați…încă mai am de spus,
Nu sunt vedetă, nici ministru nu-s,
Sunt doar un om (din când în când cuminte)
Ce-am rătăcit de-un timp printre cuvinte.
Nu aplaudați… Sunt un copil bătrân
Strângând un pui de adjectiv la sân,
Sorbind din cupa plină de vocale
Licori de aurore boreale.
Sunt ca si voi, un bulgăre de lut
Pe câmpul celulozei biet recrut,
Un clovn în al vieții carnaval
Visând bastonul alb de mareșal.
Nu aplaudați… Nu-s Buda, nici Mesia…
Doar rob umil prințesei, Poezia.
Culori
Ce dacă încă mai visez albastru?
Trăiesc, chiar dacă uneori mă târâi…
La stele si la îngeri încă mârâi
Când invadează colțul meu de castru.
De înflorite răni mi-e roșu pieptul,
Sucomb, de zile cenușii pătruns,
Cu leac din verde de speranță uns
La porția de alb revendic dreptul.
Portocaliu din când în când pe-o cioată
Zâmbesc nostalgic spre copilărie,
M-ascund în negrul bobului din vie
Or galben țip strivit de-a lunii roată.
Însă amnistiat de Dumnezeu
Voi învia în ploaie, curcubeu.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
10 noiembrie, 2018